...Ai simtit...

" Ati simtit vreodata ca vi se face frig de dor ? Eu da. De oriunde ma intorc in mine ma infioara gandul ca nu voi revedea o culoare albastra ce mi-a atins sufletul, un zambet inocent si cald care vorbea si tacand, o imbratisare care mi-a daruit toata caldura ce putea fi data unei prime intalniri care de fapt a fost si ultima .
Ati simtit vreodata ca sufletul plange si e inghetat de frig pentru ca muzica lui frumoasa si linistita nu va putea ajunge la sufletul care iubeste aceeasi muzica, in nopti tarzii de primavara ? Eu da. In tacerea din inima mea suspina neauzita decat de mine chemarea, pentru o apropiere imposibila, deci cea mai frumoasa.Privesc cum norii se plimba mandri de ropotele de ploaie ce ni le-au daruit o zi intreaga,un soare ce se alinta trimitandu-ne ici colo cate o raza, pasarile ce vin pana-n fereastra care parca ar vrea cu trilul lor sa-mi dea caldura de care am nevoie, copacii ce freamata cu frunzele prea ude inca de stropii grei de ploaie, un gugustiuc ce-si canta ca si mine singura melodie pe care a-nvatat-o.
Ati simt cum ochii vi se umplu de lacrimi si parc-ar vrea sa planga de neputinta si de dor ? Eu da. Cum mii de cuvinte pleaca din interior spre inafara si se opresc doar cu putin inainte de a fi rostite ? Pentru ca cel ce-ar trebui sa le asculte e, mult prea departe?Sau doar pentru simplul motiv ca se considera inutile daca nu pot incanta auzul celui drag ?Eu da.Cum mainile iti tremura pe-o cana de ceai aburind pentru ca nu i-o poti darui celui iubit, decat in gand sau niciodat? Eu da.
Si iata o lacrima mai curajoasa aluneca linistit pe fata.Ea doar curge.Nu are sentimente.Sau are? Ne ajuta, ele, lacrimile sa scapam de tot ce-i rau in suflet? Voi ce spuneti? De ce nu ne plac lacrimile oare? Nu cumva ar tebui sa le iubim? Dar mai e loc pentru-o iubire atat de imposibila pe langa prima? Voi ce credeti? Si timp?Dusmanul nostru cel mai de temut? Poate ca da, poate ca nu.Voi afla raspuns la toate aceste intrebari ce cu drag eu vi le pun? Poate ca da, poate ca nu.Dar eu voi astepta, aici, in cercul meu de ganduri ce ma inunda cu miile in fieece minut.Voi astepta ceva ce e posibil sa nu mai vina niciodata.Sau ma insel? Si daca se va-ntoarce?Va fi mai bun si cu-o idee mai increzator? Mai putin stapanit de-o teama pe care, culmea eu am intuit-o, ba mai rau,am si-nteles-o? Poate ca da,poate ca nu.Ideea e ca eu voi astepta si-n tot acest rastimp ma voi intoace la clipele de fericire ce mi-au fost daruite pentru a le spune cat de nepretuite sunt pentru mine si le voi ruga sa ramana cu mine pentru a nu-mi mai fi atat de frig....de dor. "
Octavian Paler 
Ai simtit vreodata?.....eu da!