Azi, nu te mai caut, nu mai visez,
Azi,vorbesc cu marea ,
Si iti mangai uitarea...
In noptile in care lacrimile se transforma-n ploi,
cu trupul gol de mine,
rascolesc prin resturi de dor ,prin farame din noi
Si-ti mangai uitarea ...
Poate ma va mangaia si ea,
cand sufletul meu ramane fara glas in fata durerii ce ma strange in bratele-i de plumb
Ma dor gandurile ,ma dor cuvintele tale ,ma ard , si simt cum imi picura sufletul ,
Raman goala de mine ,de tine ,de noi
Si-ti mangai uitarea ...
Pasesc cu pasi marunti spre nicaieri prin cioburi de ganduri ,
prin nebunia clipelor din trecut
Dar ma-mpiedic de -o lacrima intr-un colt de suflet ..
Ah!Ma prabusesc in mine,ma confund cu zorile fara destin,
E frig ,e rece ,e pustiu
Si-ti mangai uitarea....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu