miercuri, 22 iunie 2011

Clipa de tacere....

Scriu pentru a nu fi nevoita sa vorbesc ,n-as putea lega nici doua cuvinte banale ,simple...
Stranie senzatie si ciudat amalgam de sentimente.
Si un dor ce ma mistuie parca din interior, ca un foc ce arde mocnit. Sunt eu si totusi nu's...
Acum ,sunt doar in locul in care nu vreau nimic ....nici macar sa sper ....nici sa simt ....nici sa gandesc ...nimic....
Las doar tacerea sa curga sacadat intre noi....sunt atatea lucruri nespuse intre noi ...cuvintele si dragostea imi stau pe varf de buze ....si inima ....si minte ....
si vreau sa le strig ...si vreau sa le uit ...

2 comentarii:

  1. Cum sa vorbesti despre singuratate fara sa cazi in penibil, fara sa para ca faci o drama din linistea minuntata pentru care unii ar plati enorm? Dar cand linistea asta se transforma in ani nu mai e la fel de confortabil sa intri intr-o casa fara niciun bec aprins, nu mai e la fel de interesant sa incerci sa faci din niste simpli pereti lipiti un camin si nu mai e amuzant sa te trezesti la 3-4 dimineata panicat ca iti e rau si singurul numar care iti vine in minte e 112, sa iti amintesti in fiecare noapte ca pe un fel de ’’ Tatal nostru’’ cuvintele lui Cioran: "S-a adunat in noi singuratatea speciei".In singuratate te imprietenesti cu cu cartile bune sau proaste, cu tine insuti, cu trecutul si cu nonculorile.
    "Voi, care va intoarceti acasa
    si, după ce ati inchis usa,
    spuneti “buna seara”,
    voi nu stiti ce-nseamna
    sa intri pe o usa tacand".
    (Octavian Paler)Buna singuratate.....

    RăspundețiȘtergere
  2. Ascunzi durerea in spatele tacerii, crezand ca daca nu vorbesti despre ea,
    durerea n’o sa te mai acopere cu norii ei intunecati ce ploua necontenit.
    Picaturile reci si ascutite – taie ca lama, lasandu-ti cicatrici in suflet pentru o vesnicie.
    Tacerea si singuratatea devin cei mai buni prieteni, te consoleaza mai bine ca orice cuvinte,
    doar ele iti asculta durerea fara a te judeca, mereu iti vor fi aproape oricand vei avea nevoie...doar in singuratate iti dai seama de ce esti capabil cu adevarat... sa descifrezi linistea,
    sa strigi, sa plangi, sa te cauti in sentimentele ce te inalta si te coboara,
    sa faci cunostinta cu tine insuti, cu persoana ce se ascunde in tine,
    atat de diferita si atat de greu de inteles uneori...incerci sa te regasesti in amintiri placute din trecut,
    sperand ca iti vor aduce lumina chiar daca stii ca destinul iti este intunecat,
    sperand ca iti vor vindeca ranile insangerate,
    mereu dureroase cu durerea carora incerci sa te obisnuiesti...
    Si tu stii destul de bine ca asa este ...te pup ,Eli...

    RăspundețiȘtergere