Si totusi...

Azi ,Imi scriu povestea in cuvinte colorate, imi visez iubirea cea mare cu ochii deschisi..
o astept pentru ca stiu ca e acolo, undeva...si o imbratisez in fiecare noapte...
o regasesc clipa de clipa sub gene, in respiratiile grabite si pe buze, printre taceri absolute...
iar somnul imi aduna lacrimile intr-un suspin tarziu...
Aseara,cateva amintiri ne priveau indecis, cu lacrimi in ochi, cu batai in suflet...printre iluzii, totusi, te-am iubit...
mi-ai intrat in suflet fara sa-mi dai de stire, mi te-ai ratacit prin vise si mi-ai devenit minune....
aseara ti-am daruit un sarut violet... prin gand ratacea in tacere o iubire dinspre iarna,
iar pe buzele mele se nastea firesc o rugaciune...Dumnezeu ne coloreaza visele ...
o sa ne invatam tacerile pe de rost si o sa te iubesc intr-o liniste absoluta.....
Nu stiu daca e bine sa amestec visarea cu ochii deschisi si imaginatia cu adevarul absolut
dar stiu ca-mi place atat de mult si ma ajuta sa merg inainte...