...Asta sunt...

O lacrima ce-mi mangaie obrazul imi aminteste ca tot ce am pe dinauntru acum este degradat , sunt bucati de suflet ce n-am sa le mai
gasesc niciodata ....e trist ,stiu ,stiu asta ....sunt un om intreg doar pe dinafara ,respir ,vorbesc,traiesc,gandesc ,socializez ,dar ...
mi-e teama sa privesc in mine ....nu,nu-mi spuneti ca totul depinde doar de mine sa lupt pentru a schimba situatia ,nu-mi spuneti ca
trebuie sa imi gasesc implinirea bucurandu-ma de lucrurile marunte pe care viata se indura sa mi le ofere ....
uneori ,toate dorintele din lume nu ajung ...am obosit sa  lupt pentru o picatura de tandrete ,pentru un strop de fericire ,
.am obosit sa cersesc  iubire ....sa alerg dupa iluzii...
Intr-o zi ...am sa inteleg ca stele rasar, stralucesc o clipa si mor, ca visele se nasc si  e firesc sa fie ucise,
 am sa inteleg ca nimic nu e pentru totdeauna...intr-o zi ,am sa invat, poate ,sa nu imi mai pun sufletul in palma oricui ....

Acum insa ,imi inchid in mine orice adiere de sentimente ,te trairi ,de ganduri ...nu stiu cum sa-mi impac sufletul care plange in mine,
cum sa ii spun ca va fi bine daca stiu ca nu e asa?...
As vrea sa platesc indiferentei cu indiferenta... as vrea sa iau si sa nu ofer nimic in schimb....
 ..as vrea sa fiu in stare sa calc in picioare sentimente.... sa nu-mi pese...
sa raspund lipsei de delicatete cu cuvinte dure,
 taioase, sa provoc rani, la fel ca cele ce-mi sunt provocate... as vrea sa  dau durere, pentru durere...
sa curga lacrimi pentru  lacrimile mele...as vrea sa urasc ,dar ..nu pot ...stiu doar sa iubesc ...asta sunt ...si ma accept asa cum sunt...