marți, 27 decembrie 2011

Ploua in noapte...

Se aud picaturile ploii ce cad in noapte ,
se lovesc cu repeziciune in pervazul sufletului meu plin de lacrimi ,
un amestec de lacrimi si ploaie cu miros de dor si iubire,
Plang ,si lacrimile -mi ranesc ochii ,sunt cioburi de suflet ,
doruri tarzii ce gem in mine ,indemnandu-ma sa curg spre tine...
Dar un zid nevazut ne desparte..un pact rece de tacere ne- nvaluie
Soapte-mi ingheata pe buze ....si ploua...ploaie-ngandurata ....
si lacrimi cat pumnul...

luni, 26 decembrie 2011

...Iar e luna plina....

"Iar e luna plina ,
Dar fara tine, nu e lumina
Nu-i nimeni sa aprinda cerul,
Pentru tine...nici pentru mine
nu mai e nimeni "...

sâmbătă, 24 decembrie 2011

CRACIUN FERICIT!

Fie ca spiritul si magia sarbatorilor de iarna sa va patrunda in casa si in suflet,
sa va calauzeasca inima spre iubire si iertare, sa va aduca armonie,
lumina si pace sufleteasca, bucurii si fericire alaturi de cei dragi!
CRACIUN FERICIT TUTUROR!

marți, 13 decembrie 2011

M-am jucat cu iubirea si am pierdut!

"Acum cateva zile am avut parte de o intalnire neasteptata........m-a oprit, intr-una din statiile de metrou, un tanar chipes, cu un tradafir rosu in mana, care scanteia in lumina palida a neoanelor si a vrut sa mi-l daruiasca. I-am spus ca nu il pot primi, ca nu cred ca este pentru mine.....S-a posomorat, iar pe unul dintre obraji a inceput sa se prelinga o boaba de margaritar...
Cum din difuzoare se auzeau timid acordurile unui vals, tanarul a ingenunchiat si m-a implorat sa dansez cu el.....asa cum poate n-am facut-o cu nimeni…..niciodata……ca si cand ar fi pentru ultima data cand dansez. M-am uitat in jur la marea de oameni si, rusinata, am lasat privirea in jos…..A inteles si totusi, a zis soptit ca “uneori ar trebui sa-ti lasi sentimentele sa iasa la suprafata, sa nu te gandesti mereu la ce ar spune lumea daca…este numai o invitatie la dans…te rog!”
Brusc, am inceput sa fac primii pasi de dans…statia de metrou se transformase intr-o superba sala de bal, poleita in aur, coloane de marmura tasneau din paviment si se impleteau in dans spre tavanul pictat cu stele, iar de acolo curgeau tacute candelabre de cristal in care palpaia timid lumina lumanarilor… Parfum suav de crini si frezii plutea in aer, iar trenurile de metrou se transformasera in calesti imparatesti trase de frumosi cai albi cu hamuri de argint… parca eram doar noi doi…
Cand valsul a luat sfarsit, tanarul mi-a multumit si a dat sa se indrepte spre una din calestile care tocmai intra in statie, dar s-a intors si s-a uitat din nou la mine... Atunci am observat ca in una dintre palmele mele rasarisera mici rubine... A ras sinistru si mi-a spus:
- Nu ma recunosti, nu-i asa?
- Nu! Ar fi trebuit?
- Da! Ai fost acum un an la mine sa imi ceri o favoare.
- Chiar nu imi amintesc sa te fi vazut vreodata... imi pare rau!
- Ha, ha, ha – rise din nou – cat de repede uitati, voi muritorii, cand vi se face o favoare...
Atunci am observat ca frumosul trandafir se transformase intr-un arc de argint, iar la piept purta o tolba de aur cu sageti incrustate cu rubine...si mi-am amintit...era Eros! Frumosul zeu al iubirii se intorsese printre muritori...
Prin fata ochilor se derula acum intalnirea din Olimp cand in genunchi il imploram sa-mi dea iubire... o iubire cum n-a fost si nu e... cum plangeam si ii spuneam ca vreau sa fiu iubita, sa iubesc... sa simt ca traiesc... El imi spunea ca o sa am parte de ceea ce doresc cu atata ardoare, insa trebuie sa invat sa iert, ca si iertarea e scrisa in legile omenesti... sa invat sa nu cer mai mult decat pot oferi, sa invat ca este Soare chiar si acolo unde par doar nori si ca ploaia cade doar pentru a aparea curcubeul la sfarsit... sa invat sa daruiesc fara sa primesc nimic in schimb, sa invat sa rad, sa plang.....sa accept inima celuilalt asa cum este, sa nu incerc sa schimb nimic din armonia de la inceput...
Imi aminteam cum cu suspine adanci ii promiteam ca voi face toate lucrurile cerute.....
Si-am coborat din Olimp, sa-mi intalnesc destinul.....dar m-am jucat cu el....am uitat de promisiunile facute lui Eros.....am cerut prea mult si nu am oferit nimic in schimb, am ras cand trebuia sa plang, am ridicat vanitatea la rang de arta....am vazut nori acolo unde era Soare...Am ranit fara motiv....doar pentru implinirea unor copilarii...
Acum, de dupa o coloana din statia de metrou, Eros striga:
- Te-ai jucat cu iubirea....si-ai pierdut!!! Ha, ha, ha (ce ras sinistru are uneori zeul iubirii) – acum trebuie sa platesti nesabuinta de a nu-mi asculta poruncile!!!
- Te rog sa ma ierti...nu ma pedepsi prea aspru...nu am stiut sa ma port...
- Ha, ha, ha....tu ai impresia ca pot trece peste orice...Acum stiu ce iti doresti...Insa vei primi...asa cum nici nu ai visat...Iti dau din nou IUBIRE...dar una sa te doara, sarutul lui sa arda, privirea sa te minta...sa faci din noapte zi, lacrimile sa nu iti mai ajunga, nici Eos cand isi rastoarna peste pamant ulciorul cu roua diminetii sa nu te racoreasca...sa simti ceea ce au simtit cei ce l-au infruntat pe Ares...Eol sa-ti taie fata si sufletul sa-ti zdreleasca....
- Nu, te rog, nu-mi face asta...
- Ha, ha, ha – rase din nou – am si facut-o! Nici nu stii...si a disparut...
Am ramas clipe buna cu privirea pierduta...speram din suflet sa nu se intample asa...sa nu se razbune prea aspru...dar a facut-o...
In zadar incercam sa fiu asa cum promisesem, primeam numai reversul...era asa cum nu a fost si nu e... iubire dureroasa...au curs rauri lacrimile mele...sarutul lui ma arde....degeaba acum ofer fara sa cer...in zadar iert in fiecare zi...ma minte in fiecare noapte...
Aseara am fost din nou in Olimp...nu l-am gasit pe Eros... dar i-am gasit pe zei la sfat. Cu glas timid i-am intrebat daca mai pot face ceva...ei mi-au rapuns la unison...”nici inteleptul Cheiron nu te poate ajuta...de razbunarea lui Eros nu scapa nimeni...el iubeste, dar si judeca aspru....Te-ai jucat cu iubirea, si de data asta ai pierdut!”
Intoarsa acasa, am cugetat adanc la cele spuse in Olimp....aveau dreptate...incercasem sa pacalesc iubirea si-am pierdut"
Sursa- Internet


vineri, 9 decembrie 2011

joi, 8 decembrie 2011

...Nu m-ai invatat...

Mi-ai umplut ochii cu lacrimile cerului , sufletul cu dor de lumina dar nu m-ai invatat sa te tin departe de sufletul meu!

miercuri, 7 decembrie 2011

Iti amintesti de mine?

Iti amintesti de mine?
Sunt eu ...
o umbra...o firimitura de dor si speranta ,o linie punctata cu amintiri inca vii,
Te asteptam mereu cuminte in coltul meu de lume ,
iar cand intr-un tarziu apareai ,cantec de bucurie din zambetul tau imi faceam...
Azi,cu mireasma trandafirilor albastri iti parfumez visele ,
in nopti tarzii si reci, te invelesc cu lacrimi calde de dor ...
Nu ma vezi ,n-ai sa ma vezi niciodata ,in treacat doar iti sarut fruntea plina de ganduri si sufletul ratacit in iubire,
Pentru o clipa,imi sprijin sufletul de tine ,auzi?
Auzi cantecul de dor ce rasuna-n mine?
Esti tu ,cantecul meu de dor,dar nu oricine te poate canta,
Doar eu ,pentru ca te-am ascultat de mii de ori,
ti-am invatat versurile pe de rost si in tacere ti-am fredonat iubirea...
Te voi canta neincetat pana intr-o zi cand ma voi pierde printre soare si nori,
printre valuri si cer, si-atunci ...
iti daruiesc iubirea ,fara speranta de a o primi vreodata inapoi...

luni, 5 decembrie 2011

...Un pumn de ganduri....

Cand lacrimi curg siroaie ,le las usor sa cada,
  si-n palmele-amandoua ,mi le adun gramada...
In suflet viscoleste un dor nebun de tine ,
azi esti mult prea departe si gandul mi-e la tine...
Dar tac,
 asa cum tace luna si numar clipele de dor,
si ma cuprinde-ntotdeauna din strigat trist tainic fior...
M-ascund sub stele asta seara ,sa-mi odihnesc sufletul ,desi stiu sigur c-o sa doara,
am sa stau asa ghemuita-n mine printre valuri de suspine...
M-ascund de ochii tai,n-am sa-ti mai stau in cale eu,
Poate asa esti fericit ,si iti doresc sa fi mereu ...
Nu te-ntrista, nu m-am schimbat,
Sunt sufletul ce te-a iubit,voi fi asa cum tu ma stii,
desi mult timp am asteptat....de amintitri nu pot fugi ...
Poate asa este firesc ,sa-mi fie dor de ochii tai o viata,
si sa te port in gand mereu ,ca-n ziua cand te-am cunoscut...cu zambetul pe fata....

joi, 1 decembrie 2011

Rugaminte....

Vino iarna cu un frig demential si ingheta-mi simturile ,dorurile ,gandurile ...fa turturi din lacrimile ce imi curg si fulgi de nea din vise...spulbera-mi dorintele ce-mi macina sufletul ...fa-ma regina de gheata ...iar restul ...tacere....

Atat de multa dragoste!.....