...Azi rad cu ochii...plang cu sufletul...

Azi rad cu ochii,plang cu sufletul si-n mine ploua amintiri...
si cat as vrea sa te chem ,sa fii aici cu mine ,sa-mi sprijin sufletul de tine ,
sa-ti spun ca nu te-am uitat,sa-mi citesti zambetul din ochi si sa opresti ploaia rece ce-mi curge in suflet...
As vrea sa-ti spun ca nimic nu s-a schimbat,totul e la fel ca in ziua in care mi-ai scris pe suflet
o poveste de iubire,poveste ce-a ramas inchisa intre copertile sufletului si nimeni nu o va citi ,
doar eu citesc fila cu fila
si lacrimi reci iti deseneaza chipul printre randuri ...lacrimi ....atat de multe lacrimi ....
oare vor invata vreodata ochii mei sa nu mai planga?
Nu,nu -mi cere sa zambesc ,lasa-ma sa inchid ochii ,sa strang intre pleoape ochii tai calzi...ma mint ,
ma mint ca mi-e bine dar in mine urla dorul de tine dar n-ai sa stii ,n-ai sa stii  niciodata,
am sa raman mereu 
aruncata la o palma de gandurile tale ,am sa raman acolo unde m-ai gasit,in frig ,in ger,in noapte ...
am sa raman ascunsa intre  clipe si pierduta intre eternitati de intrebari...
Chiar daca nu pot rosti strigand ,simte-mi sufletul cu pulseaza prin zile si nopti doar dorul de tine,
simte-mi lacrimile ce stau la usa sufletului gata sa dea navala ,simte-ma mereu aproape de tine...
tinandu-te de mana ca-n prima iarna  cand fulgi de nea ne ningeau in suflet iubirea...