Desi afara era o vreme  superba de care ar fi trebuit sa am bucur ,iti citeam cuvintele , simteam ca imi este frig ,din ce in ce mai frig,
aproape inghetasem ,nu credeam vreodata ca vei spune atatea vorbe pe care le simteam cum imi lovesc sufletul ,din toate partile ,....cata ura!!!
Am ramas asa ...minute intregi ...fara sa scot un cuvant ....cu privirea lipita de acele cuvinte ,
aproape ca nici nu mai respiram ,doar lacrimile  au spart tacerea in clipa aceea ....
As fi vrut sa scriu ,dar .....degetele mi-au inghetat pe taste ....imi retrag mana usor tremuranda....
mi-am spus...."nu ...mai bine nu,eu nu pot raspunde urii cu ura"...in mine aud un zgomot ...un tipat ...un strigat ....este sufletul meu ....
Si de data asta ,n-am sa ma apuc sa plang pe bloguri ,nu-mi meriti lacrimile ,am un orgoliu prostesc si tocmai asta ma tine pe mine  departe de cei ca tine....
INDIFERENTA ....nu doare!
STIU FOARTE BINE CEEA CE SUNT SI MAI ALES CINE SUNT!