Lumina este intotdeauna in noi, chiar daca ni se pare ca ne-a parasit... http://www.youtube.com/watch?v=n7mWG__WaFA&feature=share Dumnezeu ne incearca pt a urca mai aproape de El, indiferent de greutatea incercarilor trebuie sa-i multumim pt asta si sa ne rugam sa ne ajute in a le trece cu bine... http://www.youtube.com/watch?v=VtoGY6zMXGM&feature=share
" Daca iubire nu am, nimic nu sunt!"asta este crezul meu de la formarea primei celule ce-mi purta numele si este al Sfantului Pavel PARINTELE JUSTIN este Har: - să iubeşti fără să fii iubit… - să slujeşti fără să fii preţuit… - să dăruieşti fără să ţi se mulţumească… - să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască… - să ierţi fără să fii iertat… - să-l susţii pe cel care te-a lepădat… - să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit… - să crezi deşi nu vezi faţă în faţă… - să crezi deşi nu eşti deplin lămurit… - să investeşti clădind fără speranţe… - să taci pentru a nu face rau aproapelui… - să vorbeşti de dragul adevărului… - sa te jertfesti pentru dreptate... - să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti…. - totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros sa te lipseşti… Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har! Asta este tot ce-mi doresc sa dobandesc in viata si ma voi stradui. Imi doresc sa simti si tu ce simt si eu cu aceste fundamente ale vietii. Iubirea este cu noi, chiar daca nu se vede si nu se simte, ea exista, este langa noi!
Melodia asta superba este pentru tine, din tot sufletul, http://www.youtube.com/watch?v=3of2F1QXtKo . Sunt o fata, dar nu conteaza asta, ceea ce conteaza este ideea iubirii transmisa pt jumatatile noastre :)
"Era odata un bunic in varsta care asista la petrecerea de nunta a celei mai mici nepoate a lui. Era fericit, senin, calm, in fata acelui spectacol minunat al intregii familii reunite. Bucuria lor, fericirea tuturor raspandea o emotie suava.
Cat de frumoasa era nepotica lui in rochia aceea alba minunata! Radea din tot sufletul in timp ce taia impreuna cu sotul ei, monumentalul tort de caramel si ciocolata.
Cand tanara lua si farfuria bunicului, ii spuse:
- Hai, bunicutule, gusta din tortul acesta atat de bun! - Nu, da-l mai departe, ii spuse mama ei, mereu atenta, stii doar ca bunicului nu-i plac dulciurile.
A urmat apoi un moment de liniste si, dintr-o data se auzi vocea vesela a bunicului:
- Ba da! Imi plac prajiturile. Vreau sa primesc felia aceea mare si frumoasa.
Fiica lui il privea surprinsa: - Cum adica, iti plac prajiturile? Dar eu stiu ca nu ti-au placut niciodata! Eu, fiica ta, am cincizeci de ani si nu te-am vazut niciodata in viata mea mancand prajituri…
- Da, niciodata in viata ta… dar nu in viata mea! Adevarul e ca imi plac prajiturile! Intotdeauna mi-au placut…Doar ca noi eram atat de saraci atunci cand tu si fratele tau erati mici, mai tii minte…Mama voastra nu putea sa cumpere prajituri, decat foarte rar, doar duminicile cand era o sarbatoare mare…Lua cate una pentru fiecare dintre noi, dar eu, cand iti vedeam ochisorii, cand veneai sa te asezi pe genunchii mei si devorai cu atata placere prajitura, atunci placerea mea era sa-ti pastrez tie si prajitura mea si ma bucuram apoi sa te vad manacand inca una. Si spuneam mereu, pentru ca tu sa fii si mai fericita: “Haide, mananca fetita mea, mie nu-mi plac prajiturile…!”
Povestind toate acestea, batranul suradea cu blandete, clatinand usor din cap. Mai adauga apoi razand cu pofta:
- Astazi e sarbatoare, fiica mea, haide, da-mi o felie de tort…vezi ca o sa o scapi pe jos, daca mai tremuri asa…! Ti-e frig sau ai emotii pentru ca se casatoreste fiica ta?
Uneori, se intampla ca darurile oferite din iubire sa fie recunoscute abia dupa ani si ani de zile. Cateodata e de ajuns un moment de tandrete, care se creeaza plecand de la o amintire asemenea unei petale delicate de floare, ce se naste in lumina."
Extras din cartea “Povesti pentru a iubi, povesti pentru a ne iubi!", Jacques Salome, Editura Ascendent
Daca as fi avut cuvintele potrivite pentru a ma face ascultat cu vocea mea de la sase ani, v-as fi spus, voua, parintilor mei: “Nu vorbiti atat de multe despre mine, nu imi dictati ce trebuie sa simt, sau sa traiesc,
nici cum sa gandesc sau ce sa fac lasati-mi un spatiu in care sa ma pot regasi pe mine insumi.”
Daca as fi avut cuvintele necesare, cu vocea mea de la zece ani, pentru a exprima lucrurile importante din viata mea de copil ranit, v-as fi spus voua, profesorilor mei: “Recunoasteti mai des ceea ce fac, mai mult decat ceea ce nu fac.”
Daca as fi avut cuvintele vitale, cu vocea mea de la cincisprezece ani, as fi exprimat haosul, intrebarile, indoielile si fricile mele si v-as fi spus voua, celor apropiati mie: “Sa nu va fie teama de ratacirile mele, nu va speriati de reactiile mele, indrazniti sa va afirmati in fata incoerentelor mele si confirmati-mi ca sunteti de neclintit alaturi de mine.”
Daca as fi avut cuvintele ce imi lipseau cel mai mult, pentru a-mi aseza mai bine viata, cu vocea mea de la douazeci de ani v-as fi spus voua tuturor si intregii lumi: “Nu imi inlaturati utopiile, nu radeti de entuziasmul meu, nu imi raniti viitorul, nu imi ucideti viata, ajutati-ma sa protejam mai mult planeta, pe care voi incerca sa traiesc.”
Daca as fi avut cuvintele cele mai potrivite, cu vocea mea de la treizeci si cinci de ani, pentru a va ajuta sa imblanziti mai usor lumea din jurul vostru, v-as fi spus, voua, copiilor mei: “Indrazniti sa va traiti viata doar voi insiva o veti trai, restituiti-mi mesajele negative pe care vi le-am transmis, si nu va fie teama sa imi aratati, greselile pe care le fac.”
Daca astazi as fi avut cuvintele cele mai pline de speranta si de vise, v-as fi spus, cu vocea mea de la saptezeci de ani “ca viata este frumoasa si merita sa fie iubita, nu stiam ca este atat de scurta, atat de vie, chiar daca in ultimul timp se scurge mai repede, din prima clipa a zorilor, pana in ultima secunda a zilei.”
Daca intr-o zi as gasi cuvintele magice, pentru a opri timpul si a ma bucura de fiecare clipa, cu vocea mea de la optzeci de ani, As putea in sfarsit sa ma simt bine.
Extras din cartea "Si daca am fi noi insine, cine ar suferi?Cum sa renuntam la autosabotorii din interiorul nostru", Jacques Salome, Editura Ascendent
..Candva am format impreuna o scanteie divina. Dar in aceasta viata, ne-am intalnit pentru ca amandoi sa invatam Iubirea. Pentru a merita un destin impreuna era important sa intelegem si sa daruim unul altuia iubirea neconditionata, toleranta, intelegerea, respectul si credinta pentru a putea evolua impreuna..
♥ Tu cum iubesti? Si cum te simti iubit, iubita? ♥ ..Fa-ti un cadou. Fa-i un cadou. Traduceti impreuna cum va impartasiti iubirea, daca ea(el) este-n fiecare.. Si daca nu e un limbaj comun, creeati-l…. In clipa asta nici eu nu stiu cum… Dar sper sa aflu, inainte ca el sa plece dintre noi, din neputinta de-a fi impartasita si hranita de fiecare-n parte, pentru Amandoi… ♥ ♥ ♥ ( eu consider de o importanta maxima ce postez acum, poate te va ajuta, eu am gasit niste raspunsuri de mare ajutor, pe care le caut de o multime de timp) „Sufletele barbatilor si ale femeilor se afla in relatie pentru a evolua, nu pentru a evita evolutia. Ceva anume din noi stie acest lucru si doreste aceasta crestere mai mult decat orice.” Citatul face parte din cartea „Iubire magica”, de Marianne Williamson, aparuta la editura For You - o carte de mare profunzime, care analizeaza relatiile dintre barbati si femei din punct de vedere spiritual, al parcurgerii impreuna a drumului catre evolutia personala.. „ Adeseori, doi adulti care formeaza un cuplu repeta la nesfarsit dramele copilariei. Una dintre aceste melodrame obisnuite se petrece atunci cand un barbat care nu s-a maturizat cu adevarat se indragosteste de o femeie care crede ca l-ar putea determina sa se maturizeze.
O femeie care incearca sa faca lucrarea emotionala a unui barbat, in locul lui, a ales sa joace rolul mamei sale. A te purta cu un barbat ca o mama, ii anuleaza prin definitie barbatia si ii intareste disfunctia. Incapacitatea unui barbat adult de a-si asuma responsabilitatea in ceea ce priveste propriile sale ganduri, sentimente si actiuni este, in primul rand, o dovada de nevroza - iar o femeie care incearca sa-i compenseze lipsa, punandu-i la dispozitie mai mult din ea insasi, da dovada de o nevroza pe masura.
Daca mama sa nu l-a lasat sa mearga pe propriile-i picioare atunci cand ar fi trebuit, asta nu inseamna ca trebuie sa-l duci tu in spate. Solutia este ca cineva sa-l lase sa faca acest lucru, acum. Pana cand un barbat nu se va desprinde in mod fundamental de adolescenta, el nu va avea forta necesara pentru a fi un barbat adevarat, sau pentru a nutri o iubire adevarata.
Poate ca e trist, dar tocmai asta e problema. Daca un barbat pe care il doresti nu vine catre tine, ar trebui poate sa te intristezi, dar in nici un caz nu trebuie sa-l iei de guler. Daca el nu vine catre tine, asta se intampla pentru un singur motiv - si anume, ca el nu te doreste. Daca il seduci, il manipulezi, iti faci planuri, sau incerci in alt mod sa declansezi ceva ce nu ar porni, in mod normal,de la el, atunci vei da gres, ceea ce te va face sa te simti, in cele din urma, umilita, respinsa si jenata.
Si de ce ar incerca o femeie sa castige, prin manipulare, dragostea unui barbat? In esenta, pentru ca e disperata. Ea doreste sa apara in viata ei o iubire mareata, pasionala - ceea ce doreste, de fapt, oricine. Dorinta, in sine, nu are nimic rau in ea. Ceea ce e rau este incercarea noastra de a o lua pe scurtatura, pentru a o implini. Universul ofera iubirea pe gratis, dar relatia potrivita trebuie castigata. Iubirea in sine este o energie care pluteste liber, iar relatia este un container pamantesc pentru ea. Acest container trebuie plamadit din integritate, dreptate si compasiune-altfel, energia devine distructiva.
Nu merge sa incerci sa convingi un barbat ca tu esti femeia visurilor lui. O femeie care unelteste inca nu a invatat ca, daca un tren nu se opreste in statia noastra, inseamna ca nu este trenul nostru. Din pacate, ea nu-si da seama ca exista un alt tren care incearca sa ajunga la ea, dar care nu o poate face, deoarece un tren care nici macar n-ar trebui sa treaca pe acolo, este retinut de intensitatea dorintei ei.
Se poate spune ca, intr-un fel, ii controlam pe cei pe care ii invatam, cu care ne purtam ca o mama, sau pe care ii ajutam prea mult. Asta e motivul pentru care aceste roluri sunt atat de tentante pentru aceia dintre noi care ne temem de o intimitate adevarata. Dar daca cedezi acestei tentatii, intr-o buna zi gluma se intoarce impotriva ta.
Masculinul initiaza, femininul primeste. Daca intr-o relatie, femeia joaca rolul initiatorului, rolul masculin, agresiv, atunci barbatul nu poate decat sa ramana in locul afectat ei, in detrimentul masculinitatii sale. Daca el cedeaza in fata solicitarilor de ordin psihologic ale unei femei, atunci el joaca rolul partii feminine, vizavi de partea masculina. Dar chiar daca el e dispus sa faca acest lucru pentru a o satisface, de obicei o femeie nu este fericita cu un barbat, daca el vine la usa ei ca un catelus.
Unele femei ar putea gandi: Exact! Numai o femeie cu standarde inalte, pe care nu o intereseaza nimic mai mult decat interactiunea cea mai adulta dintre un barbat si o femeie, poseda capacitatea de a inspira un barbat sa invete cum sa se comporte ca atare.
Ceea ce atrage in cele din urma atat barbatii cat si femelie este focul initierii, ademenirea inconstienta exercitata de situatia care reprezinta urmatorul stadiu al dezvoltarii noastre personale. Dar, singurul mod in care ii putem invata pe altii, este acela de a incerca, in mod constient, sa invatam propriile noastre lectii, atunci cand ei sunt de fata. A ne gasi si a trai propriul nostru adevar - si nu a incerca sa le spunem celorlalti care ar trebui sa fie adevarul lor - este cel mai mare dar pe care il putem face celorlalti. Din punct de vedere psihologic, este important ca, intr-o relatie, noi sa ramanem in partea noastra a terenului, sa ne facem propria noastra lucrare si sa ne concentram asupra propriilor noastre reactii. Daca cealalta persoana nu isi intinde mainile catre noi, trebuie sa acceptam faptul ca aici nu se va desfasura nici un joc.
Atunci cand un barbat ia initiativa in forta, dar dupa aceea face un pas inapoi la primul semn ca poate obtine ceea ce a vrut, el anunta ca nu este inca pregatit pentru iubire. Anunta ca tu esti, dar nu explicandu-i in mod co-dependent ceea ce el evident nu intelege, ori incercand sa-l infierbanti sau sa-l atragi din nou catre tine. Anunta universul ca esti gata pentru o relatie care sa fie mai adulta, dar nu te mania pe cineva care inca nu se comporta ca un adult. Furia la adresa unui barbat care se comporta in iubire ca un copil, nu este mai rezonabila decat furia la adresa unui copil de sase ani care nu este in stare sa faca un nod la cravata.
Dar de fapt, daca tu te-ai grabit sa-ti daruiesti inima, inainte de a ti se fi dovedit ca, din punct de vedere psihologic si emotional, te-ai angajat intr-o relatie de adulti, oare acest lucru nu inseamna ca tu insati te-ai comportat ca un copil? De multe ori, barbatii sunt invinuiti ca nu se lanseaza intr-o calatorie cu care, mai intai de toate, nici nu au fost de acord.
Ce ocazie minunata este aceasta pentru ca doi oameni sa creasca! El poate incepe sa depaseasca acele situatii in care nu era suficient de matur pentru ca sa-si asume ceea ce el insusi a provocat, si sa se vindece de obiceiul cronic de a face pe grozavul pentru a obtine ceva, pentru ca apoi sa se retraga schiopatand. Ea incepe sa-si asume responsabilitatea pentru obiceiul de a-si darui inima unor barbati care nu au spus niciodata, cu adevarat, ca doresc acest lucru.”un fragment din capitolul „Adulti indragostiti”.. orice problema sentimentala este un prilej de dezvoltare personala si evolutie spirituala, si nu un motiv de suferinta! ♥
Lumina este intotdeauna in noi, chiar daca ni se pare ca ne-a parasit...
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=n7mWG__WaFA&feature=share
Dumnezeu ne incearca pt a urca mai aproape de El, indiferent de greutatea incercarilor trebuie sa-i multumim pt asta si sa ne rugam sa ne ajute in a le trece cu bine...
http://www.youtube.com/watch?v=VtoGY6zMXGM&feature=share
" Daca iubire nu am, nimic nu sunt!"asta este crezul meu de la formarea primei celule ce-mi purta numele si este al Sfantului Pavel
RăspundețiȘtergerePARINTELE JUSTIN este Har:
- să iubeşti fără să fii iubit…
- să slujeşti fără să fii preţuit…
- să dăruieşti fără să ţi se mulţumească…
- să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască…
- să ierţi fără să fii iertat…
- să-l susţii pe cel care te-a lepădat…
- să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit…
- să crezi deşi nu vezi faţă în faţă…
- să crezi deşi nu eşti deplin lămurit…
- să investeşti clădind fără speranţe…
- să taci pentru a nu face rau aproapelui…
- să vorbeşti de dragul adevărului…
- sa te jertfesti pentru dreptate...
- să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti….
- totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros sa te lipseşti…
Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har!
Asta este tot ce-mi doresc sa dobandesc in viata si ma voi stradui.
Imi doresc sa simti si tu ce simt si eu cu aceste fundamente ale vietii.
Iubirea este cu noi, chiar daca nu se vede si nu se simte, ea exista, este langa noi!
Melodia asta superba este pentru tine, din tot sufletul, http://www.youtube.com/watch?v=3of2F1QXtKo . Sunt o fata, dar nu conteaza asta, ceea ce conteaza este ideea iubirii transmisa pt jumatatile noastre :)
RăspundețiȘtergere"Era odata un bunic in varsta care asista la petrecerea de nunta a celei mai mici nepoate a lui. Era fericit, senin, calm, in fata acelui spectacol minunat al intregii familii reunite. Bucuria lor, fericirea tuturor raspandea o emotie suava.
RăspundețiȘtergereCat de frumoasa era nepotica lui in rochia aceea alba minunata! Radea din tot sufletul in timp ce taia impreuna cu sotul ei, monumentalul tort de caramel si ciocolata.
Cand tanara lua si farfuria bunicului, ii spuse:
- Hai, bunicutule, gusta din tortul acesta atat de bun!
- Nu, da-l mai departe, ii spuse mama ei, mereu atenta, stii doar ca bunicului nu-i plac dulciurile.
A urmat apoi un moment de liniste si, dintr-o data se auzi vocea vesela a bunicului:
- Ba da! Imi plac prajiturile. Vreau sa primesc felia aceea mare si frumoasa.
Fiica lui il privea surprinsa:
- Cum adica, iti plac prajiturile? Dar eu stiu ca nu ti-au placut niciodata! Eu, fiica ta, am cincizeci de ani si nu te-am vazut niciodata in viata mea mancand prajituri…
- Da, niciodata in viata ta… dar nu in viata mea! Adevarul e ca imi plac prajiturile! Intotdeauna mi-au placut…Doar ca noi eram atat de saraci atunci cand tu si fratele tau erati mici, mai tii minte…Mama voastra nu putea sa cumpere prajituri, decat foarte rar, doar duminicile cand era o sarbatoare mare…Lua cate una pentru fiecare dintre noi, dar eu, cand iti vedeam ochisorii, cand veneai sa te asezi pe genunchii mei si devorai cu atata placere prajitura, atunci placerea mea era sa-ti pastrez tie si prajitura mea si ma bucuram apoi sa te vad manacand inca una. Si spuneam mereu, pentru ca tu sa fii si mai fericita: “Haide, mananca fetita mea, mie nu-mi plac prajiturile…!”
Povestind toate acestea, batranul suradea cu blandete, clatinand usor din cap. Mai adauga apoi razand cu pofta:
- Astazi e sarbatoare, fiica mea, haide, da-mi o felie de tort…vezi ca o sa o scapi pe jos, daca mai tremuri asa…! Ti-e frig sau ai emotii pentru ca se casatoreste fiica ta?
Uneori, se intampla ca darurile oferite din iubire sa fie recunoscute abia dupa ani si ani de zile. Cateodata e de ajuns un moment de tandrete, care se creeaza plecand de la o amintire asemenea unei petale delicate de floare, ce se naste in lumina."
Extras din cartea “Povesti pentru a iubi, povesti pentru a ne iubi!", Jacques Salome, Editura Ascendent
Daca as fi avut cuvintele potrivite pentru a ma face ascultat cu vocea mea de la sase ani, v-as fi spus, voua, parintilor mei:
RăspundețiȘtergere“Nu vorbiti atat de multe despre mine,
nu imi dictati ce trebuie sa simt, sau sa traiesc,
nici cum sa gandesc sau ce sa fac
lasati-mi un spatiu in care sa ma pot regasi pe mine insumi.”
Daca as fi avut cuvintele necesare, cu vocea mea de la zece ani, pentru a exprima lucrurile importante din viata mea de copil ranit, v-as fi spus voua, profesorilor mei:
“Recunoasteti mai des ceea ce fac, mai mult decat ceea ce nu fac.”
Daca as fi avut cuvintele vitale, cu vocea mea de la cincisprezece ani, as fi exprimat haosul, intrebarile, indoielile si fricile mele si v-as fi spus voua, celor apropiati mie:
“Sa nu va fie teama de ratacirile mele, nu va speriati
de reactiile mele, indrazniti sa va afirmati in fata incoerentelor mele
si confirmati-mi ca sunteti de neclintit alaturi de mine.”
Daca as fi avut cuvintele ce imi lipseau cel mai mult,
pentru a-mi aseza mai bine viata, cu vocea mea de la douazeci de ani
v-as fi spus voua tuturor si intregii lumi:
“Nu imi inlaturati utopiile, nu radeti de entuziasmul meu,
nu imi raniti viitorul, nu imi ucideti viata,
ajutati-ma sa protejam mai mult planeta,
pe care voi incerca sa traiesc.”
Daca as fi avut cuvintele cele mai potrivite,
cu vocea mea de la treizeci si cinci de ani,
pentru a va ajuta sa imblanziti mai usor lumea din jurul vostru,
v-as fi spus, voua, copiilor mei:
“Indrazniti sa va traiti viata
doar voi insiva o veti trai,
restituiti-mi mesajele negative
pe care vi le-am transmis,
si nu va fie teama sa imi aratati,
greselile pe care le fac.”
Daca astazi as fi avut cuvintele
cele mai pline de speranta si de vise,
v-as fi spus, cu vocea mea de la saptezeci de ani
“ca viata este frumoasa si merita sa fie iubita,
nu stiam ca este atat de scurta,
atat de vie, chiar daca in ultimul timp se scurge mai repede,
din prima clipa a zorilor, pana in ultima secunda a zilei.”
Daca intr-o zi as gasi cuvintele magice, pentru a opri
timpul
si a ma bucura de fiecare clipa,
cu vocea mea de la optzeci de ani,
As putea in sfarsit sa ma simt bine.
Extras din cartea "Si daca am fi noi insine, cine ar suferi?Cum sa renuntam la autosabotorii din interiorul nostru", Jacques Salome, Editura Ascendent
..Candva am format impreuna o scanteie divina. Dar in aceasta viata, ne-am intalnit pentru ca amandoi sa invatam Iubirea. Pentru a merita un destin impreuna era important sa intelegem si sa daruim unul altuia iubirea neconditionata, toleranta, intelegerea, respectul si credinta pentru a putea evolua impreuna..
RăspundețiȘtergere♥ Tu cum iubesti? Si cum te simti iubit, iubita? ♥
RăspundețiȘtergere..Fa-ti un cadou. Fa-i un cadou. Traduceti impreuna cum va impartasiti iubirea, daca ea(el) este-n fiecare.. Si daca nu e un limbaj comun, creeati-l…. In clipa asta nici eu nu stiu cum… Dar sper sa aflu, inainte ca el sa plece dintre noi, din neputinta de-a fi impartasita si hranita de fiecare-n parte, pentru Amandoi… ♥ ♥ ♥ ( eu consider de o importanta maxima ce postez acum, poate te va ajuta, eu am gasit niste raspunsuri de mare ajutor, pe care le caut de o multime de timp)
„Sufletele barbatilor si ale femeilor se afla in relatie pentru a evolua, nu pentru a evita evolutia. Ceva anume din noi stie acest lucru si doreste aceasta crestere mai mult decat orice.” Citatul face parte din cartea „Iubire magica”, de Marianne Williamson, aparuta la editura For You - o carte de mare profunzime, care analizeaza relatiile dintre barbati si femei din punct de vedere spiritual, al parcurgerii impreuna a drumului catre evolutia personala..
„ Adeseori, doi adulti care formeaza un cuplu repeta la nesfarsit dramele copilariei. Una dintre aceste melodrame obisnuite se petrece atunci cand un barbat care nu s-a maturizat cu adevarat se indragosteste de o femeie care crede ca l-ar putea determina sa se maturizeze.
O femeie care incearca sa faca lucrarea emotionala a unui barbat, in locul lui, a ales sa joace rolul mamei sale. A te purta cu un barbat ca o mama, ii anuleaza prin definitie barbatia si ii intareste disfunctia. Incapacitatea unui barbat adult de a-si asuma responsabilitatea in ceea ce priveste propriile sale ganduri, sentimente si actiuni este, in primul rand, o dovada de nevroza - iar o femeie care incearca sa-i compenseze lipsa, punandu-i la dispozitie mai mult din ea insasi, da dovada de o nevroza pe masura.
Daca mama sa nu l-a lasat sa mearga pe propriile-i picioare atunci cand ar fi trebuit, asta nu inseamna ca trebuie sa-l duci tu in spate. Solutia este ca cineva sa-l lase sa faca acest lucru, acum. Pana cand un barbat nu se va desprinde in mod fundamental de adolescenta, el nu va avea forta necesara pentru a fi un barbat adevarat, sau pentru a nutri o iubire adevarata.
spun unele femei.
RăspundețiȘtergerePoate ca e trist, dar tocmai asta e problema. Daca un barbat pe care il doresti nu vine catre tine, ar trebui poate sa te intristezi, dar in nici un caz nu trebuie sa-l iei de guler. Daca el nu vine catre tine, asta se intampla pentru un singur motiv - si anume, ca el nu te doreste. Daca il seduci, il manipulezi, iti faci planuri, sau incerci in alt mod sa declansezi ceva ce nu ar porni, in mod normal,de la el, atunci vei da gres, ceea ce te va face sa te simti, in cele din urma, umilita, respinsa si jenata.
Si de ce ar incerca o femeie sa castige, prin manipulare, dragostea unui barbat? In esenta, pentru ca e disperata. Ea doreste sa apara in viata ei o iubire mareata, pasionala - ceea ce doreste, de fapt, oricine. Dorinta, in sine, nu are nimic rau in ea. Ceea ce e rau este incercarea noastra de a o lua pe scurtatura, pentru a o implini. Universul ofera iubirea pe gratis, dar relatia potrivita trebuie castigata. Iubirea in sine este o energie care pluteste liber, iar relatia este un container pamantesc pentru ea. Acest container trebuie plamadit din integritate, dreptate si compasiune-altfel, energia devine distructiva.
Nu merge sa incerci sa convingi un barbat ca tu esti femeia visurilor lui. O femeie care unelteste inca nu a invatat ca, daca un tren nu se opreste in statia noastra, inseamna ca nu este trenul nostru. Din pacate, ea nu-si da seama ca exista un alt tren care incearca sa ajunga la ea, dar care nu o poate face, deoarece un tren care nici macar n-ar trebui sa treaca pe acolo, este retinut de intensitatea dorintei ei.
Se poate spune ca, intr-un fel, ii controlam pe cei pe care ii invatam, cu care ne purtam ca o mama, sau pe care ii ajutam prea mult. Asta e motivul pentru care aceste roluri sunt atat de tentante pentru aceia dintre noi care ne temem de o intimitate adevarata. Dar daca cedezi acestei tentatii, intr-o buna zi gluma se intoarce impotriva ta.
Masculinul initiaza, femininul primeste. Daca intr-o relatie, femeia joaca rolul initiatorului, rolul masculin, agresiv, atunci barbatul nu poate decat sa ramana in locul afectat ei, in detrimentul masculinitatii sale. Daca el cedeaza in fata solicitarilor de ordin psihologic ale unei femei, atunci el joaca rolul partii feminine, vizavi de partea masculina. Dar chiar daca el e dispus sa faca acest lucru pentru a o satisface, de obicei o femeie nu este fericita cu un barbat, daca el vine la usa ei ca un catelus.
Unele femei ar putea gandi: Exact! Numai o femeie cu standarde inalte, pe care nu o intereseaza nimic mai mult decat interactiunea cea mai adulta dintre un barbat si o femeie, poseda capacitatea de a inspira un barbat sa invete cum sa se comporte ca atare.
RăspundețiȘtergereCeea ce atrage in cele din urma atat barbatii cat si femelie este focul initierii, ademenirea inconstienta exercitata de situatia care reprezinta urmatorul stadiu al dezvoltarii noastre personale. Dar, singurul mod in care ii putem invata pe altii, este acela de a incerca, in mod constient, sa invatam propriile noastre lectii, atunci cand ei sunt de fata. A ne gasi si a trai propriul nostru adevar - si nu a incerca sa le spunem celorlalti care ar trebui sa fie adevarul lor - este cel mai mare dar pe care il putem face celorlalti.
Din punct de vedere psihologic, este important ca, intr-o relatie, noi sa ramanem in partea noastra a terenului, sa ne facem propria noastra lucrare si sa ne concentram asupra propriilor noastre reactii. Daca cealalta persoana nu isi intinde mainile catre noi, trebuie sa acceptam faptul ca aici nu se va desfasura nici un joc.
Atunci cand un barbat ia initiativa in forta, dar dupa aceea face un pas inapoi la primul semn ca poate obtine ceea ce a vrut, el anunta ca nu este inca pregatit pentru iubire. Anunta ca tu esti, dar nu explicandu-i in mod co-dependent ceea ce el evident nu intelege, ori incercand sa-l infierbanti sau sa-l atragi din nou catre tine. Anunta universul ca esti gata pentru o relatie care sa fie mai adulta, dar nu te mania pe cineva care inca nu se comporta ca un adult. Furia la adresa unui barbat care se comporta in iubire ca un copil, nu este mai rezonabila decat furia la adresa unui copil de sase ani care nu este in stare sa faca un nod la cravata.
Dar de fapt, daca tu te-ai grabit sa-ti daruiesti inima, inainte de a ti se fi dovedit ca, din punct de vedere psihologic si emotional, te-ai angajat intr-o relatie de adulti, oare acest lucru nu inseamna ca tu insati te-ai comportat ca un copil? De multe ori, barbatii sunt invinuiti ca nu se lanseaza intr-o calatorie cu care, mai intai de toate, nici nu au fost de acord.
Ce ocazie minunata este aceasta pentru ca doi oameni sa creasca! El poate incepe sa depaseasca acele situatii in care nu era suficient de matur pentru ca sa-si asume ceea ce el insusi a provocat, si sa se vindece de obiceiul cronic de a face pe grozavul pentru a obtine ceva, pentru ca apoi sa se retraga schiopatand. Ea incepe sa-si asume responsabilitatea pentru obiceiul de a-si darui inima unor barbati care nu au spus niciodata, cu adevarat, ca doresc acest lucru.”un fragment din capitolul „Adulti indragostiti”.. orice problema sentimentala este un prilej de dezvoltare personala si evolutie spirituala, si nu un motiv de suferinta! ♥