sâmbătă, 3 decembrie 2011

....Dor de tine....



Mi-e dor ....si-atat....

10 comentarii:

  1. esti cea mai sensibila persoana pe care am cunoscut-o in viata mea; esti foarte speciala, deosebita, minunata; impartasesc din simtamintele tale; ma reprezinta si pe mine blogul tau, ma regasesc in el; as fi vrut sa cunosc in viata de zi cu zi o persoana cu astfel de sentimente, dar cu siguranta esti o persoana puternica, fara urma de aceste trairi care le exprimi doar aici. Iti multumesc pt ceea ce scrii tu aici, m-a ajutat in echilibrul meu pe care il caut.

    RăspundețiȘtergere
  2. Trairile de aici ....exista ...tot ce este aici ,este o parte din sufletul meu ...am trait ....am simtit totul....

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu siguranta exista si au existat, dar aveam curoizitatea daca sunt persoane in viata reala care simt ceva din aceste trairi ale sufletului tau, banuiesc ceva ? Sau nu lasi nimic sa se intrezareasca? Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi pare rau ,dar nu iti pot satisface curiozitatea!:)

    RăspundețiȘtergere
  5. In sensibilitate si trairi ne regasim doar cand avem suflet ... suflet care vibreaza , daruieste si primeste iubire .
    Toate cioburile pierdute sau ramase in suflet ... indiferent de culorile si marimea lor , sunt adevarata frumusete a unui Om .
    Am citit prezentarea ta , fiind semn de apa , as putea spune ca ma regasesc in ea ... dar cred ca cea pe care am sa o las mai jos este doar a mea .:)
    Sunt eu ! Sunt trista,fericita,indragostita, tradata,rebela, iubita... Ma zbat sa exprim tacerea care ma tintueste si ma imbratiseaza. Am toate visele ascunse in privire. Ma regasesc in fiecare frunza,copac,carare,fir de nisip,val solitar. Sunt eu .. sunt fiecare.

    Am vorbit de tine

    As vrea sa spun vantului :
    sa caute in lume un capat ,
    i-am soptit la inceput incet ,
    murmurand numele tau ..
    o , cat de bine te cunostea el .
    Vantul si-a intors buzele cu caldura ,
    si a suierat sunete , silabe ...
    rostindu-ti numele ..
    i-au crescut plete din frunze ,
    si ele sunau aceleasi sunete soptindu-te .
    Da , eram trista , imi era dor de ochii tai ,
    te cautam in lumina apusului ,
    iar ochii mei au inceput sa ploua ,
    linistita , cuminte , ploaia lor .
    Atunci vantul cu pletele lui frunze ,
    a inceput a sufla spre rasarit ,
    alte sunete , suierand , murmurand ..
    Copila ce-mi ploi in doruri ,
    Tu cauti capatul ?
    Nu spre apus trebuie sa te uiti , nu .
    capatul vostru este doar in rasarituri ..
    are atata drum si atat de multe vieti ,
    atata timp ..
    O de a-ti stii ca lumea nu se termina ,
    lumea este cat oceanele dorurilor voastre,
    lumea are abisuri pline de culori,
    lumea are zarile albastre ,
    are roua ochiilor ce au fost plini , ca si ai vostrii,
    din doruri si iubire .
    Vantule , dar eu stiu ..
    ma alint cautand sa-mi dai zambete ,
    sa-mi canti si sa-i murmuri numele .
    sa ma spal in ploile dorului meu ,
    sa-mi soptesti frumusetea lui ,
    a sufletului Tu .
    Sa-i canti lui din ochii mei ,
    sa-i murmuri dorurile si sunetele
    sufletului meu .
    Despre capatul acela stiu ,
    l-am aflat ,
    il simt in apusuri ,
    apuse culori ,
    apuse intrebari , apuse lumini .
    O, dar cat imi este de frumos
    rasaritul , plin de lumina,
    plin de EL .
    La acel capat , al rasariturilor,
    ajungem doar noi ,
    cei ce stim sa iubim ,
    cei ce ne spalam dorurile cu lacrimi de suflet ,
    cu lacrimi curate , sarate ..
    ca valurile iubirii ce-o tremuram .
    In lumea aceea , a rasariturilor ,
    stau in lumina ochii ,
    ochii celor ce ne seamana ,
    stau adunate suflete ce pot murmura ,
    pot suna , pot colora ,
    impreuna ,
    ceva ce inseamna TU ,
    sau Noi .

    RăspundețiȘtergere
  6. "23+2"Multumesc frumos pentru minunatele cuvinte ...liniste si iubire pentru sufletul tau iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu iti multuesc !
    Aici este o lume a trairilor , lume a iubirii ...
    Ce am fi fara iubire ? Oare s-ar putea spune ca traim ?
    Iubirea este VIATA , fara sentimentul , impartasit sau nu , acesta , suntem umbre fara de sclipire ...
    Multumesc pentru gandurile frumoase !
    Si linistea si iubirea sunt trimise de El ...

    RăspundețiȘtergere
  8. Aici,este lumea mea ...aici visez,traiesc ,iubesc,mor putin cate putin ,ca mai apoi sa renasc ,sa iubesc din nou pentru ca iubire-i tot ce stiu ...

    RăspundețiȘtergere
  9. Lumea noastra este acolo unde suntem noi , noi cu sufletul nostru .. atat .
    Singuratatea este o constanta pe care o primim la nastere , ne este tovarasa de-a lungul vietii pana la trecerea in nefiinta .
    Este minunat sa intelegi simplitatea vietii , a tot ce implica ea .. iubirea este tot si tot este putin .
    Am sa afirm ceva , sper sa ma fac inteleasa , viata unei fiinte este masurata in timp , timpul este , dupa cate am aflat , impartit in : trecut ,prezent , viitor .
    Aceste prime timpuri sunt si ele : trecut indepartat , trecut prezent .
    Doar viitorul este timp ce inseamna viata de trait .
    Carpe diem .. sau ceva ce poate fi spus asa : Azi va fi ieri pentru maine .
    Ar insemna ca doar ce avem in fata de parcurs , ca drum , viata , este important .
    Ai dreptate , cu fiecare diviziune a timpului ne apropiem de moarte .
    Dupa nastere , exista viata traita intr-un timp , moartea fiind capatul final .
    Despre iubire am putea spune cum o raportam la acelasi tovaras, timpul ?
    Timpul ce poate sta asociat doar cu spatiul ...
    Spatiul insemnand UNIVERSUL , chiar alte si alte universuri , micro sau macro ...:)
    Atunci cum ramane cu Iubirea ? ar putea ea fi asociata cu spatiul , timpul ?
    Eu cred ca da .
    Iubirea este viata castigata de la nastere pana la sfarsit .
    Iubirea este trairea , viata plina de metamorfoza , in plina acumulare , transformare , schimbare ... poate Enstein in teoria lui despre timp ar fi un punct de pornire .
    Nu cred in iubirea liniara , uniforma , ascultatoare , etalon .
    Iubirea poate fi un vulcan , ce aduna lava , pentru a o arunca fierbinte si plina de culoare . Poate fi cutremuratoare si plina de intensitate , ca un cutremur .:)
    Poate fi ravasitoare , patimasa ca un viciu .
    Iubirea este o eterna necunoscuta , fiecare o simtim traind-o diferit .
    Spatiul ce ar insemna sa-l raportam iubirii , este Sufletul .
    Sufletul este universul , universurile de nebanuit , de nemasurat .
    Unele sunt micro , altele sunt macro ..
    Sufletul este Spatiu .
    Avem :Iubire , Timp , Suflet .
    Indraznesc sa spun : cel ce iubeste ,ramanand viu , isi pierde la moarte trupul , ramanand suflet in univers .

    RăspundețiȘtergere