O data in viata gasesti pe cineva pe care sa iubesti cu adevarat dar simti cum
bratele destinului te strang ,te sufoca,fara a-ti da voie sa cuprinzi in propriile-ti brate ,
sau sa atingi cu propriile-ti palme tot ceea ce iubesti ,tot ceea ce ai asteptat de-o viata,simti cum
iti aluneca printre degete sansa de a-ti cere de la viata pretul pe care poate il meriti si-atunci ,iti ingropi
in lacrimi toate visele pierdute,te intorci la noptile tale goale si zilele trecatoare,zambetul aproape ca iti ingheata pe chip atunci cand te
gandesti ca nu i-l poti darui celui iubit decat in gand ,simti cum din interiorul tau navalesc o avalansa de cuvinte pe care ai vrea sa le spui ,sa i le spui dar ,
se opresc pe buze neputand fi rostite ,le consideri inutile stiind ca nu pot incanta auzul celui drag pentru ca totul va desparte ,distanta ,oamenii si mai ales destinul....
Si-apoi ....te-nchizi in tine si taci ,ti-auzi doar sufletul cum plange inghetat de frig pentru ca muzica lui frumoasa si linistita
nu va putea ajunge la sufletul care iubeste aceeasi muzica si intr-o zi cantecul se va pierde printe soare si nori,
printre valuri si cer....nu se va mai putea asculta sau vedea....Se va simti!
Din dragostea ta adevarata ramai doar cu chipul ce ti-l asterni pe ganduri in fiecare seara cand il invelesti cu lacrimi...
iti simti inima ca un ceas invechit ce nu mai stie sa bata ora exacta..
Si taci...si taci.....apui in iubire,te nasti in lacrimi ,doar de dragul sufletului celui iubit cu adevarat....
Of, Doamneee, ce frumos .
RăspundețiȘtergere