Mi-e sulfetul toamna si gandurile frunze ruginii ce cad pe aleile vietii
Iar eu ma simt un sloi de roua si-as vrea sa ma transform in apa lina
Sa ma evapor si sa ajung pe cerul sufletului tau
Sa fiu ploaie, sa curg siroaie peste gandurile tale
Nu doar un strop ce iti potoleste setea uneori...
Inchid ochii si ma intreb:....Unde-mi este sufletul?
Dar lacrima ce se prelinge tacuta pe obraz imi sopteste incet :...
Ti l-ai pierdut in toamna...
Pe cararile care duc oriunde ,rataceste cautand cararea ce are inima ...
As vrea sa ma duc undeva departe ,undeva unde sa nu fie nimeni ,sa fie liniste deplina
Sa nu-mi pese de ganduri,sa uit de oamenii care nu stiu sa iubeasca
dar au invatat sa mimeze iubirea...
Acolo sa imi astept sufletul ,sa mi-l ascund in palme,
sa il cert ca viseaza ...sa ii spun ca visele dor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu