...TOAMNA RECE....

Ce toamna rece si pustie!
Doar lacrimile-mi bat in geam
Imi sprijin tristetea in palme...ma-nvalui in mine si tac ...
las gandurile sa-mi alerge prin minte  si nu mai vreau sa stiu nimic...
nu mai  vreau sa aud nimic...am sa apun in tacere  si-am sa rasar in lacrimi  ,sperand ca intr-o zi
voi gasi puterea soarelui de a zambi 
si curajul de a fugi desculta prin ploile toamnei ,ma dor prea tare palmele luate de la viata,
fiecare lacrima doare ...
As vrea sa ma duc undeva sa nu mai stiu de nimic...sa las in urma orice vorba care doare,
orice speranta inselata, orice vis frumos care a indraznit sa se stinga inainte de vreme,
 fiecare clipa de destin care m-a  invins,
 orice urma de dor care s-a transformat in gol si tacere...
 sa ma intorc atunci cand voi fi uitat tot...sa fie liniste... sa se lumineze cerul...
 sa capete culorile curcubeului...  dar unde e locul acela,
ma-ntreb, si plang in tacere si nimeni nu stie...