miercuri, 13 iulie 2011

...Mi-e dor de mine...



Mi-e dor de mine cea de altadata, de mine care putea trece peste munti pentru a realiza ceva,
 de mine care nu tinea cont de parerea celorlalti daca era convinsa ca ce face e bine,
de mine care avea principii pe care nu le-ar fi incalcat in veci...ma privesc in oglinda si nu ma vad ...nu ma vad eu cea de altadata ...
tot ce vad sunt doi ochi tristi ...un chip sters pe care timpul isi deseneaza urmele...
 Mi-e dor de inocenta copilului din mine care face o prostie si scapa intotdeauna subtil ...nu,nu traiesc din amintiri ,
nu va lasati inselati din aparente ...totusi imi amintesc cu placere unele momente din trecut in ciuda prezentului rece si gol de mine...
Mi-e dor de mine asa cum eram eu mereu ,vesela ,mereu pusa pe glume ...mi-e dor de vremurile cand speram sa-mi fie dor ...
mi-e dor de mine insumi ...m-am pierdut in mine ....si nu ma mai recunosc ...nu ma mai regasesc...
Mi-e dor sa stau la masa cu mama  si cu tata caci am uitat cum este sa ai toate lucrurile de-a gata...mi-e dor de amintiri pe care le-am trait si le-am uitat ...
sa rad din tot sufletul ,asa cum o faceam odata....mi-e dor de vremurile in care  cineva sa ma infranga era greu ...
Mi-e dor de visele si sperantele mele ...mi-e dor de mine adormita langa sufletul tau ...invelita de soaptele si zambetul tau ...mi-e dor de mine iubindu-te ,fara teama  ca am sa te aud spunandu-mi 

ca de maine ai sa pleci ...
Mi-e dor de mine in bataia vantului ...de stropii calzi  ai ploii de vara care sa-mi spele tristetea din suflet .....
de zapacenia mea fardata in rosu si galben ...de curcubeul din ochii mei mi-e dor...                                                                                                   
Mi-e dor sa traiesc ...acum cand doar exist...
Mi-e dor de mine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu