Printr-o fereastra de cer ,pasesc cu pasi marunti spre nicaieri ,adun cioburi de ganduri ...
...starea mea de acum ma indeamna la visare ....da,o mie si una de dorinte ascunse in vise...ma afund din ce in ce mai profund
in gandurile mele hoinare...
Ma asez in fata sufletului meu ...ma mir ...tac ...gandesc ...de ce cade cortina cand ne asteptam mai putin ?...De ce suferim dar nu renuntam la orgoliu ?...
...ne este dor dar ...ne ingropam in tacere....
Acum ,chiar daca nu te gasesc aproape de mine cand plang ,ma agat de nebunia clipelor din trecut ...raman ancorata in aceasta iubire...
nu,nu stiu sa ma despart de tine ...n-am invatat...nu stiu sa fac din terminarea povestii noastre un festin...poveste mai mult dorita si asternuna in vorbe decat traita...
M-am supus prea mult iar respectarea regulilor nu mi-au garantat fericirea ...corectitudinea nu mi-au adus norocul...
propria cenzura a sentimentelor nu mi-au adus vreun beneficiu personal ...tot ce am castigat a fost durerea zavorata adanc ,adanc in suflet...
ratacesc pe acest teritoriu mort de dupa iubire si recunosc ...am pierdut....
...starea mea de acum ma indeamna la visare ....da,o mie si una de dorinte ascunse in vise...ma afund din ce in ce mai profund
in gandurile mele hoinare...
Ma asez in fata sufletului meu ...ma mir ...tac ...gandesc ...de ce cade cortina cand ne asteptam mai putin ?...De ce suferim dar nu renuntam la orgoliu ?...
...ne este dor dar ...ne ingropam in tacere....
Acum ,chiar daca nu te gasesc aproape de mine cand plang ,ma agat de nebunia clipelor din trecut ...raman ancorata in aceasta iubire...
nu,nu stiu sa ma despart de tine ...n-am invatat...nu stiu sa fac din terminarea povestii noastre un festin...poveste mai mult dorita si asternuna in vorbe decat traita...
M-am supus prea mult iar respectarea regulilor nu mi-au garantat fericirea ...corectitudinea nu mi-au adus norocul...
propria cenzura a sentimentelor nu mi-au adus vreun beneficiu personal ...tot ce am castigat a fost durerea zavorata adanc ,adanc in suflet...
ratacesc pe acest teritoriu mort de dupa iubire si recunosc ...am pierdut....
imi place descrierea de la profilul tau :D
RăspundețiȘtergereIn singuratate se petrece alchimia transformarii omizii intr-un minunat fluture maret si pretios. Este timpul in care ne deschidem incet, incet aripile, si invatam sa zburam In singuratate invatam sa dansam pe melodia Vietii,traim si experimentam povestea noastra, nu a altora.Oamenii se tem sa iubeasca! Se tem de fericire! Prefera sa traiasca singuri si desi au nevoie de ajutor nu inteleg ca fara iubire se acresc, devin niste masinarii, niste mecanisme...insa sunt persoane care dau dreptul sa aleaga si sunt respinse atunci exista tacerea...insa se poate redescoperi pasiunea de a trai si de a iubi o regasim in linistea fiintei noastre te pup draga mea ,
RăspundețiȘtergereEli ,daca cu ceva timp in urma mi-ai fi spus aceleasi cuvinte ,as fi fost de acord cu tine ,acum insa la auzul cuvantului"Iubire" ma trec fiori reci ...ma sperie ...ma inspaimanta ...am inchis totul ,tot ce tine de iubire ,pasiune ...le-am inchis intr-o colivie numita suflet si sper sa le tin bine inchise ,sa nu le mai las sa zboare vreodata ....ma ingrozeste gandul asta...
RăspundețiȘtergereRecunosc,fac parte din categoria de oameni care se tem sa mai iubeasca....
RăspundețiȘtergere