...Dor de iubire...

In noaptea asta ia-mi sufletul in palme ,dezveleste-l de tristete ca prea a fost inchis
in aceasta lume a umbrelor si du-l in cer,
prin lumina iubirii,
langa gingasia sufletului tau...
Inchide-ma in tine si du-ma departe de lumea dezlantuita in care eu ,uneori ma pierd
  fa-ma  ceasul clipelor de alint ce bat in trupul tau...
Iubeste-ma ,tandru  ,curat, asa cum ai facut-o
de atatea ori ...
 si-apoi ,arunca-ma departe de gandurile tale ,
eu ,am sa imbrac haina sperantei asteptand clipa in care tu...
iti lasi buzele plutind deasupra-mi...iubindu-ma din nou...

...Iubeste-ma ...iarta-ma...

Iubeste-mi mainile si ochii,
cand trandafirii plang in lacrima de roua ...
Si iarta-le ca n-au stiut sa-ti dea o iubire in albastru senin...
Iubeste-mi vorbele si iarta-le ca n-au putut sa-ti dea atat cat ar fi vrut sa-ti spuna,
cat poate dorul-ti le cerea...
Iubeste-mi lacrimile ,dezleaga-mi sufletul de vina si pune-n ochii mei lumina...
Iubeste-ma-n albastru asa cum sunt si poarta-ma cu tine-n orice gand...
Pastreaza-ma in suflet,iubeste-ma cu dor,cuprinde-ma in palme si sfarma-mi tristetea in pumni...
Strange-ma-n brate ,zdrobeste-mi asteptarile de pieptul tau...
Iubeste-ma si iarta-ma ca te pastrez in orice vis
Caci te ador ,desi nu mi-e permis...

...Clipe de neputinta...

Azi...ma simt lipsita de entuziasm si de orice fel de putere asupra destinului...am obosit,
dupa perioada de  sentimente amestecate, in doze mari si necontrolate...
Sunt speriata , sfasiata de dor si de vise,am cazut undeva jos  si caut cu disperare putere sa
ma pot ridica...Ce s-a intamplat cu mine?
 Simt ca m-am ratacit si nimeni nu poate sa ma ajute sa ma regasesc.
Zilele trec intr-un ritm dureros de lent iar buzele mele nu mai pot decat sa schiteze
 zambete banale. Imi e foarte greu sa ma prefac ca totul este bine,
 cand de fapt ma afund in tristete. Zi de zi ma ascund de mine,
incercand sa par puternica in fata tuturor, dar doare din ce in ce mai tare,
iar totul pare atat de greu pentru mine.
Imi simt ochii cenusii umbriti de lacrimi ce curg neincetat ...am inghesuit prea multe vise
si sperante intr-un loc prea neincapator pentru ele … le-am amestecat cu realitatea
 si-am obtinut un amalgam din care nu mai pot distinge nimic...
Dar trebuie sa ma ridic ,nu pot ramane aici ,nu-mi  suport propria slabiciune de a plange
 ca un copil fara sprijin, slabiciunea de a ma topi sub imperiul unor cuvinte,
unor sentimente, unor vise neterminate,
 frustrarea pentru neputiinta de a putea oferi ceea ce ar trebui o femeie sa ofere
 pentru a fi iubita, pentru a se simti singura iubire a celui pentru care simte ca traieste...
 Nu-mi place sa fiu doar acea femeie sensibila,
demna de compatimire si de aceea maine trebuie sa zambesc din nou cu-adevarat...

...Ganduri dintr-o secunda...

Ma gandesc tot mai mult la ziua in care voi scrie  ...ultima poveste....
Am obosit....prea multa liniste,enervant de multa....prea multa tristete...insuportabil de multa!

...Oare ti-am spus?...

Oare ti-am spus ca atunci cand ploua te simt mult mai aproape de sufletul meu?
Fiecare picatura care cade imi picura in suflet multa iubire,multe amintiri frumoase...fiecare
strop de ploaie care cade printre ramurile copacilor da stralucire ochilor mei,da caldura sufletului meu,
mi te asterne pe pleoape...Oare ti-am spus vreodata toate astea?
Oare simti si tu farmecul ploii?...
Ploaia...farmecul ei ma imbata,ma ameteste...iti zaresc chipul oglindit
in fiecare strop razlet ce saruta pamantul,
intind palmele si ating ploaia...ma simt cuprinsa de fiori...inchid ochii si te aud murmurand soapte dulci de iubire,
esti atat de aproape...iti simt respiratia,mangaierile tandre...
Mi-e teama sa deschid ochii...mi-e teama ca te vei departa,nu...nu vreau sa te departezi ,
nu vreau sa iti dispara chipul,nu vreau sa ma desprind de farmecul care m-a cuprins...
Raman asa strangand in palme toti stropii de ploaie...deschid ochii...zambesc...si sufletul mi se umple de bucurie....esti tu...
realizez ca esti aici,ca nu vei  pleca niciodata,
 esti ascuns in adancul inimii mele si de acolo, nu ai cum sa pleci ...
Si daca inca nu ti-am spus ca te simt atat de aproape de sufletul meu, iti spun acum...
cu fiecare adiere de vant ....cu fiecare strop de ploaie....cu fiecare zambet...cu fiecare lacrima...
te simt aproape...tot mai aproape....

...O zi din Noiembrie...

E dimineata si in sfarsit singura...doar eu si gandurile mele ...
imi plac momentele cand sunt singura,cand pot sa imi las gandurile sa zboare departe...
atat de departe ca uneori aproape ca nu le mai pot prinde...
sunt doar eu care ma afund in linistea ce ma-nconjoara...imi aud gandurile si nimic altceva....
Privesc absenta pe fereastra ...
doar intunericul de afara si lacrimile ce alerga jucause prin ochii mei imi tin companie...
Este clipa mea de liniste cand sufletul imi sopteste toate povestile lui nescrise,
imi invaluie ochii cu toate amintirile inganate de soaptele intunericului,
cu toate visele si promisunile ce s-au adunat in timp intre cei patru pereti ...multe au zburat...s-au prefacut in fum...
dar visul meu inca pluteste aievea...il simt...il ating...este deasupra tuturor...traieste..
A supravietuit ,scaldat in  lacrimi,teama si dureri nespuse ...
M-am straduit atat de mult sa imi ridic visul undeva sus,cat mai sus ,
ca nimeni sa nu il poate atinge
si de fiecare data, neincrederea mi-l spulbera... il adunam si-l ridicam la loc...
 cu mainile crispate si ochii inecati in lacrimi...
 Acum este acolo sus... si daca si daca va cadea ...
stiu sigur ca voi gasi puterea de a-mi tine visul in palmele sufletului...
e tot ce am si oricat mi-ar fi de greu
nu il voi pierde caci daca nu ar  exista,mi-ar fi gandurile goale si sufletul pustiu...
E dimineata...a rasarit soarele ...printre valuri de lacrimi ,zambesc...
zambesc unicului meu vis care esti TU...

...Mi-e teama...

Mi-a fost teama ca intr-o zi nu-mi vei mai zambi si n-am sa stiu ce sa fac fara zambetul tau
care mi-a adus caldura cand in suflet imi era frig...
 care mi-a adus o raza de soare cand cerul era plin de nori...
Mi-a fost  teama ca nu-mi vei mai vorbi ...ca voi pierde soaptele acelea dulci care
imi alungau singuratatea...
ca voi pierde cel mai plin de dragoste"te iubesc"ce a fost spus vreodata...
Mi-a fost teama ca intr-o zi te voi pierde ...si nu te vei mai gandi la mine,
si nu vreau sa nu-ti mai aud gandurile... nu vreau sa nu-ti mai simt gandurile ...
 nu vreau sa aud si sa simt din nou acel “nimic”...
Da....mi-a fost teama ca te voi pierde, acum cand m-am regasit pe mine insumi in tine...
 te-am pierdut...si mi-e teama...
Mi-e teama de iarna ce va veni si ma va gasi din nou  singura,fara tine ,
ratacind  catre nicaieri iar tu,nu esti aici ca sa ma prinzi de mana...
sa-mi dai caldura sufletului tau...sa-mi stergi lacrimile spunandu-mi ca va fi bine ...
 Te-am ascuns in suflet,traiesti in mine de atata timp si mi-e teama sa nu te pierd din nou,
mi-e teama sa nu ma pierd ...nu,nu vreau sa te pierd...nu vreau sa ma pierd...
... Mi-e teama ...Mi-e frig ...Mi-e dor... Si doare...

...INTREBARI...

Unde sunt eu mai  adevarata?...
Cand zambesc fortat, cand fac eforturi sa fiu sociabila,
 cand imi ascund durerile, cand discut banalitati cu persoane cu care nu am nimic in comun?
 sau cand aleg sa imi dezgolesc sufletul intr-o fraza, intr-o poezie, intr-un cantec ...
Ce e mai adevarat?
Prezenta fizica a celui de langa mine care imi este alaturi de ani de zile
 si ma asculta absent, nesimtindu-mi durerile, neintelegandu-mi aspiratiile,
 nebanuindu-mi culmile si abisurile, neiubindu-mi defectele,
 nestiind nici macar care sunt melodiile sufletului meu....
sau cadoul "Necunoscutului" ce mi-a daruit o bucata din sufletul
lui si se gandeste la mine atunci cand ploua?
Unde sunt eu- cea adevarata?
Cu durerile, cu bucuriile, cu amintirile, cu temerile mele?
sunt multe lucruri pe care oameni ce ma stiu de ani de zile nu le-ar banui despre mine,
 dar s-ar putea ghici usor cand sufletul imi danseaza pe un cantec
si-apoi se odihneste pe o poezie...
Cateodata ma asez cuminte in coltul meu de lume  si nu vreau sa stiu nimic,vreau doar sa fiu ignorata
de toti ,doar eu sa ma bucur de spatiul meu ,de nebunia mea,cand sufar ,
cand am obosit, sa fiu inteleasa ca am nevoie de liniste,
ca vreau sa fiu doar eu si gandurile mele  si nu-mi doresc nicio mana care sa ma ridice ,am
sa ma ridic singura de fiecare data ...

...De dragul ochilor tai...

Inchid ochii si simt o mangaiere alba si rece pe umerii mei goi ,
e iarna in care ochii tai au scris pe sufletul meu o poveste de iubire...
Albul acela atat de rece capata caldura … imi alunga tristetea … ma dezmierda …
Iar inima intreba cu fiecare bataie...
Cine esti tu? … De ce ma ingheti? … De ce ma arzi? …
Mi-ai luat sufletul in palme asa cum nimeni nu a facut-o niciodata,i-ai sarutat tristetea,
facandu-l sa radieze de fericire...cu fiecare cuvant ,cu fiecare soapta mi-ai daruit
 cel mai de pret dar...IUBIREA...si-atunci ,te-am ascuns in suflet pentru toate iernile vietii mele,
stiam ca o sa pleci intr-o zi ,nu ca ai fi vrut ci pentru ca asa a  trebuit si desi acum
as vrea doar sa ma ascund undeva,  undeva unde sa pot sa tip si sa plang,
 sa-mi vars toata durerea care ma macina, fara ca cineva sa ma poata vedea,
 fara ca cineva sa ma poata auzi, fara ca cineva sa poata macar banui,
promit ca o sa-mi ascund teama si durerea sub pleoape,
am sa respir adanc si voi zambi de dragul ochilor tai....

...Mi-am pierdut dragostea din palme...

Cand am iubit cu adevarat mi-am dat seama ca nu stiu nimic despre dragoste  ...
am avut-o  in palme,dar ,
s-a scurs printre degete,mi-a ramas doar umbra ei in suflet...
umbra sub care ma adapostesc cand arsita vietii ma topeste...umbra ce imi mangaie gandurile si
imi transforma lacrimile in picaturi de roua ce imi potolesc setea de tine...

...In noaptea asta...

In noaptea asta, voi fi acolo langa tine,in inima ta...
Tu,doar asterne-ti visele peste fiinta mea,
 acopera-mi goliciunea sufletului cu voalul tandru al iubirii nemuritoare,
 simte-ma cu buzele,saruta-ma cu privirea,adulmeca-ma cu mainile...
In noaptea asta, alunga-mi toate indoielile cu palmele sufletului tau,
arata-mi cine sunt...
Ascunde-ma in toate visele tale ,in vorbe,in ganduri,in soapte...
In toate orele singuratatii tale ascunde-ma, in sufletul tau ,sa fiu cu tine oriunde
In noaptea asta simte-ma langa tine,in fiecare privire,in fiecare rasuflare,simte-ma aproape,
intotdeauna tinandu-te de mana peste toate drumurile care ne despart acum... 

...Ai sa-mi adormi in palme...

In noaptea asta am sa adorm cu tine-n palme tinandu-ti pe suflet tampla plina-ti de ganduri...
Cu fiecare bataie a inimii mele iti voi mangaia chipul gustandu-ti savoarea buzelor,
iar degetele-mi vor fi pensule ce iti  deseneaza trupul tau frumos cu culorile iubirii...
Hai,deschide-ti bratele tale iubite si mangaie-mi sufletul cu surasul tau,
vreau sa-mi umplu ochii de tine,sa-ti sorb de drag fiinta si sufletul curat...
In bratele tale ma dezbrac de ganduri si te iubesc tacut,fara cuvinte ,
doar simte-ma cum ma-nvalui in tine ,
adoarme-mi in palme pana dimineata,am sa sa te cern prin mine de tot raul
 iar cand sarutul meu te va trezi ,primele raze de soare ce-ti mangaie duios chipul
sa-ti daruiasca doar ce-i frumos si bun de la viata,sa-ti puna in suflet iubirea si-n ochi fericirea...

...Asteapta-ma....

Asteapta-ma atunci cand ploua ,sa ma preling siroaie in bratele tale...
Viseaza-ma la miez de noapte cum ma cuprinzi in brate si-ti sunt mereu aproape...
Iubeste-ma acum la margine de toamna pe un covor de frunze si ganduri ce te cheama
Si-apoi de vrei... ma uita intr-un moment de patimi,
Cand ochii ruginii ti se inchid in lacrimi
Si tot seninul ce putea sa fie ,va fi....o dragoste nebuna si pustie...

...Uita-ma la tine in suflet...

 Asteapta-ma in fiecare seara in gandurile tale ....
Simte-ma in palme!...Niciodata nu ma crede prea departe de tine...
Mangaie-ma in inserarea ce incet se lasa peste noi,
da-mi un sarut si alinta-ma-n bratele tale,povesteste-mi ceva,zambeste-mi un pic,
priveste-ma intens , spune-mi te iubesc si asculta-mi inima..o auzi?Tu esti bataile ei...
Asteapta-ma....simte-ma ....mangaie-ma  si-apoi ..uita-ma,la tine in suflet....

...Am sa te uit...

Azi,am sa te uit pe ecoul unei lacrimi ce mi se sparge in suflet...
Dar,doar pentru-o clipa....Apoi ,te voi iubi mai  mult ca ieri ....si mai putin ca maine...

...Nu -mi spune nimic...

Nu vreau sa-mi spui nimic doar lasa-ma sa te iubesc in taina ,in gandurile mele,sa te doresc
in vise,cand ma-nvelesc cu stele,
lasa-ma sa te acopar cu sufletul meu sa pot lupta cu uitarea ta....

...Mi-e sufletul la tine...

Doar cu un cuvant mi-am pierdut inima in apele line ale iubirii tale...
Stiam ca apele line sunt adanci,stiam ca ma pot ineca in apele mici ,
chiar daca sunt aproape de tarm
dar,
nu mi-a fost teama caci mi-am ancorat pe vesnicie  sufletul de tine...
Cand stralucirea soarelui a cedat locul razelor lunii mi-ai intins mana
si m-ai atins cu dragoste,atunci
ti-am pus toate visele mele in palme ,ti le-am daruit fara regret si-am visat impreuna,
mi-ai dat  sa gust din licoarea sufletului tau , te-am sorbit nebuneste,m-am imbatat cu iubire desi,
 stiam ca va veni o zi cand vei pleca si eu voi ramane pe tarmul tacerii ,
tu pe un altul  iar intre noi marea, numita Destin...
In noptile senine ,cand vei privi la stele
lipeste-ti urechea de cochilia sufletul meu si poate imi vei auzi strigatul de dor caci tu ,
vei fi mereu aici in gandurile mele ce te cheama,aici,pe buzele mele ce te soptesc singure,
aici in inima mea ce bate neincetat pentru tine si aici ...
in ochii mei, scaldandu-te in mari de lacrimi...

...Intrebari dintr-o clipa...

In clipa asta ma intreb de ce fiecare bucurie ,fiecare zambet trebuie platit cu lacrimi?
De ce tot ce e frumos dispare intr-o clipa iar durerea tine o vesnicie?
De ce cand prind iubirea in palme imi aluneca printre degete si nu stiu sa strang pumnii?
De ce trebuie sa tac mereu acceptand totul cand as avea atatea de spus!?
Ma-'ntreb:....Oare vor invata ochii mei vreodata sa nu mai planga?...

...Am nevoie de tine...

Mi-e frig in suflet si afara-i ceata,iar ochii mei plang,plang  lacrimi de gheata,
am nevoie de doua brate
in jurul meu sa simt caldura si mangaiere ,de bratele tale...
Am nevoie de soaptele tale  ce imi fac inima sa tresalte sub pasii senini ai viselor
in care tu ma tii de mana ,dragul meu inger...unde esti sa pot zbura la stele?
Vino,iubeste-ma-n culori ,deseneaza-mi sufletul  in  albastru senin,cu rosu picteaza-mi buzele,
transforma-le in vin si-mbata-te de mine, iar in verde coloreaza-mi inima ,
sa stii ca acolo mereu este viu dorul de tine...

Oare stii?Stii ca am nevoie de tine?....

....Ganduri...randuri...

Te  striga sufletul neincetat 
 iar eu stau  pe glezne si tac rascolind pagini prafuite de dor ,le-am pastrat pe toate in
sertare pline de amintiri,de vise...
 S-au scurs secunde ,ore,zile ,luni ,s-au dus toate si in zadar sufletul meu in poarta tacerii tale bate,  nu-l auzi si nici nu-l vezi ,
dar sper sa il simti cum te imbratiseaza si iti saruta fruntea plina de ganduri...