miercuri, 3 noiembrie 2010

...Mi-e sufletul la tine...

Doar cu un cuvant mi-am pierdut inima in apele line ale iubirii tale...
Stiam ca apele line sunt adanci,stiam ca ma pot ineca in apele mici ,
chiar daca sunt aproape de tarm
dar,
nu mi-a fost teama caci mi-am ancorat pe vesnicie  sufletul de tine...
Cand stralucirea soarelui a cedat locul razelor lunii mi-ai intins mana
si m-ai atins cu dragoste,atunci
ti-am pus toate visele mele in palme ,ti le-am daruit fara regret si-am visat impreuna,
mi-ai dat  sa gust din licoarea sufletului tau , te-am sorbit nebuneste,m-am imbatat cu iubire desi,
 stiam ca va veni o zi cand vei pleca si eu voi ramane pe tarmul tacerii ,
tu pe un altul  iar intre noi marea, numita Destin...
In noptile senine ,cand vei privi la stele
lipeste-ti urechea de cochilia sufletul meu si poate imi vei auzi strigatul de dor caci tu ,
vei fi mereu aici in gandurile mele ce te cheama,aici,pe buzele mele ce te soptesc singure,
aici in inima mea ce bate neincetat pentru tine si aici ...
in ochii mei, scaldandu-te in mari de lacrimi...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu