...Iubirea mea...un fulg de nea....

Privesc in mine si- mi simt sufletul plin ...cu ce?...nu stiu...
Mi-ar placea sa spun ca am sufletul plin de bucurie ,de zambete dar...
dar zambesc ...
Inchid ochii si ma las purtata de pasii stersi ai timpului ...trecutul ..prezentul ...
se intersescteaza in
gandurile mele ...amintitri..regrete...teama...dorinta...lacrimi...zambete...ras de copil...bucurie...le simt pe
toate in suflet...
 n-am puterea sa ii redeschid,vreau sa raman asa ,cu sufletul plin ...
plin de amintirile din
ziua in care te-am cunoscut ,ziua aceea de iarna ,cand ochii tai au scris in mine o poveste de iubire ,
ziua in care ma zbateam intre dorinta si ratiune,intre speranta de lumina si certitudinea de intuneric...imi era atat de greu ...exact ca si acum...
 E din nou iarna...si mi-au inghetat pe buze cuvinte nerostie,
cuvinte care au murit la strigatul meu de iubire,
 si-au renascut atunci cand sufletul striga dupa tine...
E iarna ...si ninge-n mine viscolit cu dorul de tine ...dar zambesc ...si-acum stiu de ce ....in suflet,esti tu...
Iubirea mea ,un fulg de nea ce s-a topit pe obrazul timpului...