...Ultimele randuri din toamna...

Noapte tarzie....intuneric....frig ...doar ochii mei licaresc in aceasta camera ,pare a fi noaptea celor o mie de ganduri ,
ganduri calatoare ce imi cotrobaie prin minte ,noaptea amintirilor,multe amintiri ,triste ,frumoase...
amintiri ale clipelor cand strangeam bratele in jurul meu si plangeam...amintiri ale clipelor cand eram atat
de fericita incat imi venea sa-mi strig lumii intregi fericirea,sa spun tuturor,sa ii fac sa vada bucuria din privirea mea,
sa simta fericirea din sufletul meu ...amintiri ...e tot ce am acum cand scriu ultimele randuri din toamna asta....
Toamna ce-am strans-o in mine cu fiecare lacrima cazuta pe urmele pasilor tai ramase
pe nisipul din suflet...doar ca tu sa fii zambet, iar eu ...tacere ,un manunchi de cuvinte albastre asternute in graba in
noptile tarzii cand somnul nu mai vine....
Ma-ntreb...unde este viata mea cea adevarata?....pentru cine scriu?...pentru tine...pentru mine?
Ce sa intelegi tu din tristetea  mea daca nici eu nu mai inteleg nimic?...
Imi simt pleoapele grele de nesomn si ochii umezi de lacrimi...lacrimi reci ce mi se preling pe obraji
 risipindu-se-n sufletul meu ca un copac desfrunzit din care oamenii rup mereu crengi ...
oare nu stiu ca si copacii au viata?
Prea multe intrebri ..prea multe ganduri ...incerc s-adorm  asa..cu toata toamna in mine,sperand ca
va veni primavara, iar sufletul meu nu va mai trece niciodata prin toamna.....