...Oare ti-am spus?...

Oare ti-am spus ca atunci cand ploua te simt mult mai aproape de sufletul meu?
Fiecare picatura care cade imi picura in suflet multa iubire,multe amintiri frumoase...fiecare
strop de ploaie care cade printre ramurile copacilor da stralucire ochilor mei,da caldura sufletului meu,
mi te asterne pe pleoape...Oare ti-am spus vreodata toate astea?
Oare simti si tu farmecul ploii?...
Ploaia...farmecul ei ma imbata,ma ameteste...iti zaresc chipul oglindit
in fiecare strop razlet ce saruta pamantul,
intind palmele si ating ploaia...ma simt cuprinsa de fiori...inchid ochii si te aud murmurand soapte dulci de iubire,
esti atat de aproape...iti simt respiratia,mangaierile tandre...
Mi-e teama sa deschid ochii...mi-e teama ca te vei departa,nu...nu vreau sa te departezi ,
nu vreau sa iti dispara chipul,nu vreau sa ma desprind de farmecul care m-a cuprins...
Raman asa strangand in palme toti stropii de ploaie...deschid ochii...zambesc...si sufletul mi se umple de bucurie....esti tu...
realizez ca esti aici,ca nu vei  pleca niciodata,
 esti ascuns in adancul inimii mele si de acolo, nu ai cum sa pleci ...
Si daca inca nu ti-am spus ca te simt atat de aproape de sufletul meu, iti spun acum...
cu fiecare adiere de vant ....cu fiecare strop de ploaie....cu fiecare zambet...cu fiecare lacrima...
te simt aproape...tot mai aproape....