Unde sunt eu mai adevarata?...
Cand zambesc fortat, cand fac eforturi sa fiu sociabila,
cand imi ascund durerile, cand discut banalitati cu persoane cu care nu am nimic in comun?
sau cand aleg sa imi dezgolesc sufletul intr-o fraza, intr-o poezie, intr-un cantec ...
Ce e mai adevarat?
Prezenta fizica a celui de langa mine care imi este alaturi de ani de zile
si ma asculta absent, nesimtindu-mi durerile, neintelegandu-mi aspiratiile,
nebanuindu-mi culmile si abisurile, neiubindu-mi defectele,
nestiind nici macar care sunt melodiile sufletului meu....
sau cadoul "Necunoscutului" ce mi-a daruit o bucata din sufletul
lui si se gandeste la mine atunci cand ploua?
Unde sunt eu- cea adevarata?
Cu durerile, cu bucuriile, cu amintirile, cu temerile mele?
sunt multe lucruri pe care oameni ce ma stiu de ani de zile nu le-ar banui despre mine,
dar s-ar putea ghici usor cand sufletul imi danseaza pe un cantec
si-apoi se odihneste pe o poezie...
Cateodata ma asez cuminte in coltul meu de lume si nu vreau sa stiu nimic,vreau doar sa fiu ignorata
de toti ,doar eu sa ma bucur de spatiul meu ,de nebunia mea,cand sufar ,
cand am obosit, sa fiu inteleasa ca am nevoie de liniste,
ca vreau sa fiu doar eu si gandurile mele si nu-mi doresc nicio mana care sa ma ridice ,am
sa ma ridic singura de fiecare data ...
