luni, 19 iulie 2010

...Am vina mea ....de-a fi femeie...




Am obosit sa ma pierd in vise pe care nu le mai pot controla..
Am obosit sa fiu afectata de fiecare lucru mic din jurul meu..
Am obosit sa ma prefac ca nu stiu ce gandesti.. doar pentru a fi diplomata..
Am obosit sa tac si sa inteleg, desi ar fi fost multe de spus si multe de aratat..
Am obosit sa iert oameni pe care inainte i-as fi calcat in picioare cu cea mai mare asprime..
Am obosit sa fiu o carte perfecta in ochii lor.. dar tot fara continut in ochii lui..
Am obosit sa fug de tot ce m-a ranit odata...
Am obosit sa ocolesc toate lucrurile peste care inainte treceam cu sila..
Am obosit sa fiu asa cum as fi vrut mereu sa fiu...
Am obosit sa imi ascund lacrimile dupa un zambet fals ...doar de dragul celor de langa mine
Am obosit sa adun cioburi de suflet doar pentru a exista ,nicidecum pentru a trai
Am obosit sa fiu ....femeie....sa fiu in pauza de mine....
Si-as vrea sa imi las pentru o clipa trupul undeva si sa zbor
Sa privesc tot ce se intampla  de undeva de sus...
Sa aud fiecare gand despre mine,cu mine
Sa vad cum trupul imi simte lipsa...
As vrea sa pot opri timpul in loc
Sa ma duc langa persoanele pe care le iubesc cel mai mult
Sa le privesc,sa le mangai,fara sa ma simta
Sa le vorbesc fara ca ei sa ma auda
Sa le spun ce gandesc cu adevarat
A s vrea sa pot opri ploaia,sa ramana picaturile in aer,sa le starng in palma
Sa le beau..iar apa sa fie  IUBIRE!
A s vrea sa opresc timpul in loc,sa ma duc la fiecare om in parte
Si sa ii desenez un zambet in coltul gurii...sa nu existe tristete...
As vrea sa stau singura in multime,sa am companie in singuratate
As vrea sa ne iubim cu totii,as vrea sa ma-ntelegeti!
As vrea macar pentru o singura zi
Sa ma pot desprinde de aceasta lume
Sa pot asculta soaptele inimii
Sa simt ca norii s-au risipit
Acei nori ce plutesc acum de-asupra sufletului meu
Acei nori ce ma cufunda intr-un ocean de melancolie
As vrea macar o ora sa pot trai ceea ce numesc ..VIATA!
A s vrea sa pot invata sa vorbesc prin soaptele inimii
Sa simt picatura diminetii prelingandu-se pe obraz
Si sa zambesc de dragul celui de langa mine
As vrea sa adun din intuneric floarea vietii
Si sa suflu petalele ei in toate sufletele triste de pe pamant
Si cel mai mult as vrea
Ca macar odata sa pot aprecia ceea ce este cu adevarat important!

4 comentarii: