...Invat sa fiu tacere...

Ascult ploaia ce bate cu picuri tristi in geam
Danseaza incet pe cerul sufletului meu
Privesc sper cer,dar.... tace...
Plange in tacere odata cu mine sarutand pamantul cu lacrimi
Si luna s-a ascuns in noapte dupa un nor
Vegheaza in tacere ascultand povestile indragostitilor
Caut stele dar dansul ploii pe cerul sufletului meu
Mi-a zburat praful stelelor din ochi
Privesc in oglinda sufletului ,este prafuita ,ciobita de zbuciumul vietii ,
Vad doar o umbra ,nimic mai mult,o umbra care tace si ea
Inchid ochii si ii spun gandului sa zboare pe cararile vietii unde mi-am pierdut zambetul
Ii spun sufletului sa taca....
Le spun lacrimilor sa curga....
Si-apoi am sa invat sa tac...cu ploaia...cu luna...cu stele...cu sufletul....invat sa fiu tacere.

Am atatea de spus incat nu incap intr-o viata...asa ca tac....