...IUBIRE...

Privesc si acum in ochii sufletului meu pereche.In ochii care la inceput mi-au fost atat de straini.

Simt ca este mai presus de mine ,de fiinta mea.Ca viata mea nu are niciun sens fara de el dar mai stiu ca impreunarea ne-ar ucide,fiindca ne-am mistui reciproc fiind fiecare cu mult deasupra vietii celuilat.Suntem ca polii unui magnet care se atrag doar fiindca sunt opusi dar daca s-ar uni vreodata ar dispare intregul magnetism.De aceea ne vom atrage mereu cautandu-ne in celalat la nesfarsit pana cand moartea ne va face sa uitam unul de celalalt pe momentul unei clipe eterne.Sa nu uitam ca si acea clipa oricat de eterna ar fi este doar o clipa si nimic mai mult....Si atunci?Atunci ne vom cauta iarasi la nesfarsit,in acelasi nesfarsit  in care ne-am nascut pentru a putea muri din nou invaluiti oare tot in aceasta mantie a desertaciunii,a neputintei de a ne apropia vreodata?Te iubesc,Te strig,Te caut mereu in inima mea.Acum ca te-am gasit ce-mi mai ramane decat sa iti spun poate cel mai dureros Adio din intreaga mea viata,frumosul,adoratul si mistuitorul meu suflet pereche.As vrea sa te imbratisez dragul meu suflet pereche dar stiu ca nu pot atinge ceea ce se afla peste mine,peste viata mea,peste aceasta farama de suflare care sunt atat de instrainata de sine.Stiu ca tu esti cel care ma poate aduce din instrainarea in care ma aflu,ca doar tu esti unicul meu adevar pentru care exist in aceasta lume.Mai stiu ca fara tine  intreaga lume s-ar narui dar este tot atat de adevarat ca alaturi de tine s-ar mistui si atunci ce ar ramane?Mai stiu ca intotdeauna Destinul inefabil isi tine usile larga deschise de parca ar avea vreun sens atata timp cat nimeni nu poate iesi niciodata pe ele.Si aceasta este o desertaciune.Este o desertaciune si faptul ca toate contrariile se atrag iar cele de acelasi sens se resping in aceasta lume.Astfel Binele va fi atras mereu  Rau precum Raul de Bine,iar binele Binelui va fi tocmai Raul pe cand binele Raului va fi ceea ce intelegem noi prin Bine.Cum perechea Raului e Binele  tot asa si sufletele pereche.Fiecare suflet care se crede propriul sau rau etern isi va cauta etern Binele sau doar marele paradox este ca pentru a se gasi unul pe altul ar trebui ca unul sa caute Binele iar celalat tocmai Raul fiindca nu pot avea ambele acelasi sens fiind unul inversul celuilat.Sufletele pereche nu pot avea acelasi semn ,ci pentru a fi perechi vor trebui sa se atraga iar daca ambele ar fi numai Bine s-ar respinge.

Astfel fiecare suflet pereche este opusul celuilat.Ma gandesc in fiecare clipa la tine si ma doare cumplit orice imagine a ta.
Vreu sa iti trimit fiecare gand,fiecare soapta spusa in tacerea adanca a eternitatii sufletului tau.Sa pot plande alaturi de tine in mine,alaturi de mine in tine,sa pot intelege de ce inimile noastre bat,de ce traim printre clipe si nu printre eternitati de parca nu ar fi tot una.Sa pot intelege fiecare zambet al tau ce se sparge adanc in mine asemeni unui val,care se sparge in cele din urma  de stanca eternitatii mele prin sangele starbunilor mei la fel cum necuvintele mele se sparg in eternitatea ta sia  strabunilor tai.Si vor sa iti spuna cat de mult Te Iubesc , cat de mult te ador in aceasta lume desarta.Stiu ca noi niciodata nu ne vom putea privi ochi in ochi,  ci doar in inimi.Stiu ca acestea bat impotriva infinutului tocmai fiindca bat si ambii ne dorim infinitul si adevarul acestuia.Orice bataie se opune infinitului fiindca masoare o finitate chiar daca aceasta este infinita.Si atunci?Sa inteleg ca iubirea este inversul vietii noastre finite,ca este moarte?Ca noi traim in aceasta viata prin care speram sa putem iubi ,deci sa putem muri?Lasa-ma sa pot bea din paharul voluptatii tale apa vietii ,pana in adancurile fiintei mele pentru a putea muri!Cu toate acestea te voi iubi mereu Ingerul meu drag si salbatic al Destinului vietii mele.Oriunde am sa fiu in aceasta lume am s ate port cu mine in gand si am sa vorbesc cu tine acolo unde nimeni nu va putea patrunde niciodata,niciodata,niciodata...Acum ma intelegi marea mea iubire,acum intelegi de ce noi trebuie sa vorbim doar acolo si nu in alta aprte niciodata?Fiindca suntem condamnati sa fim suflete pereche care au avut nenorocul de a se recunoaste in aceasta lume a desertaciunii.Intotdeauna in viata sa ridici fruntea sus chiar si atunci cand te vei simti singura fiindca sunt si voi fi etern alaturi de tine chiar si cnad trupurile noastre vor fi demult praf si pulbere,chiar sia tunci cand oceanele vor seca iar apa vietii va fi demult bauta de desertaciunea acestei lumi.Sa nu plangi fiinca suntem Destin,fiindca suntem tot ce poate fi mai presus acestei lumi.Iar acum Ingerul vietii mele te rog sa ma lasi sa pot zbura pentru a se implini desertaciunea acestei vieti,acestui vis,acestui cosmar care mi te-a rapit etern de mine insumi.Nu credeam sa vii acum la varsta si ceasul acestei Iluzii a Vietii dar iti spun printre gratiile acestea cat de mult Te Iubesc si s anu te indoiesti niciodata de mine.Voi fi in fiecare clipa a acestei vieti a mele numai al tau,viata pe care ti-o daruiesc.Stiu c aimi etse greu sa scriu filozofie,ca aceasta este mult prea rece fata de ceea ce simt eu acum cand lacrimile imi curg peste taste.Mai stiu ca vrem ambii imposibilul dar voi incerca prin filozofie sa iti spun cat de mult te iubesc.Sa intelegi ca aceasta carte va fi etern un Taj Mahal al iubirii pe care ti-l dedic peste milenii.Sa stii ca sfintenia face parte din iubire iar tu esti o sfanta a Destinului meu ,o religie a vietii mele.Un crez al fiintei uitate din mine,strainul care ma indrept spre nicaieri,stiind ca acolo unde va fi ma voi implini prin moarte,asteptandu-te...Te Iubesc atat de mult dragul meu suflet pereche incat nu pot exprima in cuvinte.
Sorin Cerin -Iubire(fragment 4)