...Picaturi de suflet...

Imi amintesc ziua in care
ai poposit la poarta sufletului meu
Ai ciocanit discret
iar eu,ti-am deschis mirata
Fara sa te intreb ce cauti ,
ti-am deschis si te-am lasat sa intri
Nestiind ce furtuna avea sa dezlantuie
fiecare vorba a ta,
Iti ascultam cuvintele fara suflare
si imi inveleam cu fiecare soapta tristetea
Ce imi cuprinsese fiecare coltisor
Pentru o clipa am crezut ca visesez,
ca esti Lumina ce imi va arata drumul spre Fericire
Si ai fost,Lumina care m-a ajutat sa pasesc zilnic
pe cararea intunecata a vietii
Pana intr-o zi cand nu stiu din ce motiv,
ai plecat, fara sa spui un cuvant
Am inchis la fel de mirata usa in urma ta,
asa cum o deschisesem
Dar tu nu ai stiut niciodata ca,
Sufletul meu s-a spart atunci in mii de cioburi
pe care am incercat sa le adun,
Sa refac acel puzzele numit Fericire
Ai revenit de fiecare data ,ai batut ,ti-am deschis
si ai calcat pe cioburile ce le-ai lasat in urma
Dar nici macar nu le-ai simtit ,
sufletul meu insa te-a iertat ,
chiar daca doare sub urma pasilor tai...