luni, 19 iulie 2010

...Cand vine seara...


Cand vine seara,
imi astern gandurile pe perna sufletului meu obosit de asteptare
te culeg din stele desenate de tine pe cer
cu culorile dorului de mine
Ma joc cu luna, rugand-o sa imi ascunda tristetea in intunericul amagitor al noptii
Te caut in visele in care eu povestesc si tu asculti
In ploaia de lacrimi reci ce ti-au inghetat zambetul
In focul ce ti-au topit sufletul
In noptile o mie una pline de dorinte,te caut....
Neincetat te caut si te strig
Un strigat al sufletului mut de durere
Iar tu,ma auzi cu inima dar ma respingi cu gandul
Gandul ce candva l-ai lasat sa iti fure dorul din inima,
dorintele din suflet
sa zboare spre mine sa imi atinga visele
Vise in care paream suflete pereche,uitand de lume,uitand de noi
In nopti in care visam impreuna desi traim in lumi diferite
Acum suntem doar doua fiinte mute in tacere
Doua picaturi de ploaie si durere
si incerc sa te zaresc macar în vis,
Sa-ti dau de-oparte stropii de pe frunte,
Sa te acopar cu saruturi multe
Sa-ti mângâi chipul trist si ratacit
Si poate-ti amintesti ca m-ai iubit
Si-am sa adun intr-un buchet frumos ,fara regret
Lacrimile ce le-am plans toate
Gandurile si intristarile aplecate in picaturi de dor,
Inima dezgolita ce iti cere iertare
si atunci am sa iti spun:
Priveste-ma!
Ma recunosti?
Sunt eu ,sufeltul impresurat de singuratate
Ce l-ai gasit in frig,in ger,in noapte
Si acum ma vrei departe....